Revista >> Iulie-Septembrie 2011 [Nr. 137] >> Educatie

Personalizarea, diversitatea şi transparenţa - valorile cheie ţintite de învăţământul superior românesc

Alexandru Batali

24 Iulie 2011

O universitate care înţelege mai bine nevoile celor care se educă sau cu care colaborează şi care se schimbă pentru a le răspunde nu renunţă la calitate şi la valoare, ci la standardizare şi omogenizare. În ultimă instanţă, excelenţa însăşi este cea care se diversifică.

Transparenţa

Transparenţa este o valoare practică. În absenţa ei nu se poate vorbi despre diversitate sau personalizare – dar nici despre echitate, şanse egale, onestitate sau dreptul de a alege. Transparenţa este o valoare tangibilă: o resimţi direct atunci când, de pildă, reuşeşti să găseşti rapid un răspuns satisfăcător pentru o întrebare de rutină, una administrativă sau chiar una teoretică.

Transparenţa înseamnă acces la informaţie. În 2025, sistemul universitar este transparent: fiecare dintre noi – student, angajator, finanţator, cercetător sau oricine altcineva – are acces rapid la informaţie şi, mai mult decât atât, are la îndemână instrumentele şi tehnologia cu care o poate procesa.

Pentru că mai multă informaţie nu înseamnă neapărat transparenţă, dar mai multă informaţie utilă şi ordonată, cu siguranţă că da.

Transparenţa înseamnă că navigăm cu uşurinţă prin informaţia strânsă în baze de date complexe, unde aceasta poate fi sortată după zeci de criterii diferite. Totul este gândit să te ajute să găseşti ceea ce cauţi, să pui întrebări şi să afli răspunsuri, să intri rapid în relaţie cu alte persoane sau instituţii. Este un spaţiu virtual de întâlnire între interese şi oportunităţi, între profesori şi studenţi, între angajatori şi viitori absolvenţi, între idei şi aplicaţiile lor practice.

Transparenţa înseamnă comunicare. Oamenii şi instituţiile care au valori şi idealuri comune sunt mai aproape de a se găsi unii pe ceilalţi. Studenţii îşi găsesc mai bine facultăţile – şi facultăţile pe studenţii lor. Angajatorii îşi găsesc mai uşor angajaţii doriţi, iar aceştia din urmă îşi aleg locuri de muncă mai potrivite. Cei dispuşi să investească în învăţământ o fac cu credinţa că investiţia lor ajunge la instituţiile care o merită, iar acestea din urmă află cui să ceară resursele necesare. Un mediu transparent îi ajută pe toţi să vină mai aproape unii de alţii, să se „vadă” mai uşor şi să poată colabora cu încredere.

Transparenţa a adus cu sine, în acelaşi timp, responsabilitate. A responsabilizat instituţiile legând promisiunile lor de rezultate vizibile. A responsabilizat şi individul, care azi ia rareori decizii fără a se informa înainte – pur şi simplu pentru că acum informaţia este mai la îndemână.

Nu în ultimul rând, transparenţa a adus cu sine timp pentru fiecare dintre noi (persoană sau instituţie). Timp irosit până acum în căutarea informaţiilor de care aveam nevoie. Timp câştigat, care poate fi folosit în numeroase alte feluri.

Viitorul este deschis. El reprezintă o proiecţie, o posibilitate sau un milion de posibilităţi deopotrivă. Avem, însă, nevoie de proiecţii şi de viziune pentru a putea clădi o punte între ceea ce suntem şi ceea ce vrem să fim. Viziunea prezentată este însoţită de propuneri cu privire la paşii concreţi pentru anii care urmează. Pentru a o realiza, dialogul între cei interesaţi de viitorul învăţământului românesc şi campionii schimbării continuă, iar esenţa acestor dezbateri va fi comunicată în continuare prin intermediul revistei Market Watch.