.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Prima strategie a cercetării de fizică din România consolidează inteligent viitorul domeniului
Dr. Florin Buzatu, director general IFA
O treime din lucrările ştiinţifice publicate în reviste ISI provin în ultimul deceniu din partea fizicii. Aproximativ 50% din totalul citărilor obţinute de publicaţiile cu autori români vin din graniţele acestui domeniu. În plus, prezenţa fizicienilor noştri în toate proiectele ştiinţifice internaţionale de anvergură şi punerea bazelor celei mai mari infrastructuri de cercetare din Europa de Est, ELI, la Măgurele, conturează imaginea unei arii de cercetare cu rezultate şi potenţial imens. Simbolic, fizica românească a fost, până în acest moment, o armată de uriaşi ce luptau separat pe diverse fronturi ale cercetării. IFA, prin proiectul ESFRO - „Evaluarea potenţialului românesc de cercetare în domeniul fizicii şi elaborarea strategiei naţionale de cooperare internaţională” (www.ifa-mg/esfro)-, şi-a propus să unească aceste forţe prin intermediul unui plan strategic ce are consensul combatanţilor. Într-o manieră integratoare, dr. Florin Buzatu, directorul general IFA, a coordonat acest proces de proiectare a unui viitor inteligent pentru fizica românească.
Vorbim, practic, de o premieră. IFA reuşeşte, pentru prima dată în cercetarea ştiinţifică din România, să realizeze strategia unui domeniu pe baze fundamentate ştiinţific. Cum s-a creat cadrul care a permis ridicarea unei astfel de construcţii?
Fizicienii, mă refer la cercetători, sunt prin esenţă constructori, dar de un tip aparte: construiesc noi modele, construiesc noi experimente, îşi construiesc chiar noi instrumente atunci când simt că au nevoie pentru Construcţia la care lucrează necontenit – înţelegerea Universului. Fizicienii din România şi-au „rupt” din timpul de lucru obişnuit pentru o construcţie auxiliară, dar absolut necesară în acest moment: un plan, o platformă comună, o strategie pentru un viitor cu multe provocări, dar şi incertitudini.
Cadrul necesar construcţiei, realizat într-un larg şi reprezentativ parteneriat (9 institute naţionale de cercetare-dezvoltare şi 6 facultăţi de profil din principalele centre de cercetare şi universitare din ţară) a apărut natural, din nevoia unui fundament solid şi a unei structuri rezistente şi flexibile.
Evaluarea potenţialului actual al cercetării de fizică din România s-a bazat pe criterii recunoscute internaţional şi indicatori acceptaţi de întreaga comunitate: performanţă ştiinţifică (publicaţii), resurse (umane, infrastructură, fonduri atrase competiţional prin proiecte) şi impact socio-economic (doctoranzi, brevete, tehnologii, servicii). Principalul element de noutate în ce priveşte evaluarea îl consider a fi elaborarea unei metodologii de identificare şi chiar ierarhizare a celor mai active/vizibile arii tematice în cercetarea ştiinţifică dintr-un anumit domeniu.
Noi ne-am ocupat de fizică, dar procedura, bazată pe o schemă de clasificare tematică (Science Citation Index Expanded - SCIE) adoptată de principalele reviste de specialitate (cele cuprinse în Web of Science – WoS, dezvoltată de ISI Thomson Reuters) şi pe informaţiile furnizate de către instituţiile participante la proiect, poate fi aplicată la fel de bine altor discipline, poate fi adaptată sau extinsă prin includerea unor alţi indicatori sau modificarea ponderilor respective. Odată pusă temelia (evaluarea, bazată practic numai pe statistică, ceea ce îi conferă un puternic caracter obiectiv), am trecut la elaborarea unei strategii care să ţină cont în mod calitativ şi selectiv de expertiza existentă (prin realizări notabile şi într-un spectru tematic mult mai fin decât categoriile SCIE), de perspectivele domeniului la nivel internaţional şi de oportunităţile deschise României. Acest lucru s-a realizat în cadrul a 11 grupuri tematice în care au participat direct peste 70 de experţi români, dintre cei mai reprezentativi pentru domeniile respective. Rolul Comitetului de Coordonare al proiectului, alcătuit din personalităţi ale fizicii româneşti contemporane şi cu bogată experienţă de conducere, a fost determinant. Rapoartele elaborate au fost dezbătute în cadrul instituţiilor participante la proiect şi în Consiliul Reprezentanţilor, astfel că putem vorbi despre un consens al cercetării de fizică la nivel naţional.
Da, proiectul ESFRO reprezintă într-adevăr o premieră în cercetarea ştiinţifică din România: este pentru prima dată când cercetătorii dintr-un anumit domeniu – şi acesta este Fizica – se autoevaluează şi îşi concep o strategie. Fizica impune astfel un nou standard în cercetarea românească şi sunt bucuros că IFA a contribuit major la acest proces.
Internetul, cea mai mare bază de date din lume, este o revoluţie fără termen de comparaţie, rod al cercetărilor din fizică. În prezent IFA a creat prima bază de date complexă a fizicii româneşti. Este aceasta premisa unei revoluţii în fizica autohtonă, a unei schimbări de direcţie şi de destin?
În primul rând, sper ca baza noastră de date să aşeze puţin lucrurile la locul lor în ce priveşte evaluarea performanţei ştiinţifice şi a capacităţii reale pe care o avem în diferite arii tematice de cercetare. Este important să impunem standarde bazate pe criterii şi indicatori de uzanţă internaţională, care pot oferi o „radiografie” corespunzătoare a domeniului. Baza de date realizată în cadrul proiectului permite o prelucrare eficientă a datelor înregistrate şi corelarea diferiţilor indicatori, astfel încât să poată fundamenta atât interpretarea „radiografiei” („diagnosticarea”), cât şi opţiunile privind alegerea direcţiilor şi priorităţilor strategice („tratamentul”). În acest sens, nu consider că este vorba de o „revoluţie” în fizica autohtonă, ci mai degrabă de intrarea în normalitate. Sper să fie, desigur, o schimbare majoră în ceea ce priveşte fundamentarea procesului decizional în strategia cercetării ştiinţifice, de fizică şi nu numai, din România.
Care sunt cele mai importante aspecte care au ieşit la suprafaţă în urma evaluării potenţialului fizicii din România?
Consider important faptul că acum putem răspunde documentat la câteva întrebări doar în aparenţă simple, cum ar fi: Ce categorii tematice, din cele peste 200 care apar în WoS, pot fi considerate ca fiind cele mai reprezentative pentru fizica („aparţinând” fizicii şi nu altor domenii) din România? Şi putem indica 16 astfel de arii tematice. Care sunt principalele categorii tematice (nu neapărat „de fizică”) la care contribuie fizicienii din România? Şi putem indica 25 de arii tematice, din care 10 nu sunt considerate practic „de fizică” (exemplul cel mai relevant fiind Chimia Fizică, aflată chiar în topul primelor şase, dar şi alte ramuri ale Chimiei, Ştiinţa Polimerilor sau Ingineria Electrică şi Electronică). Care sunt cele mai performante instituţii, din punct de vedere al output-ului ştiinţific, în diferitele arii tematice? Interfaţa grafică a bazei de date permite vizualizarea imediată a „clasamentului”. Desigur, se ştia că cercetarea de fizică din România stă bine, alături de chimie şi matematică, comparativ atât cu alte discipline de la noi, dar şi cu fizica din alte ţări. Analiza efectuată a permis însă evaluarea cantitativă a acestui potenţial: pe lângă datele menţionate de dumneavoastră la început (peste 1/3 din publicaţiile ISI şi circa 1/2 din citările atribuite României revin fizicii), cercetarea de fizică din ţară, prin număr de publicaţii ISI, ocupă locul 32 în lume (din 127 de ţări), în timp ce întreaga cercetare din România ocupă locul 41; în ce priveşte numărul de citări pe document, un indicator calitativ foarte relevant (la o statistică corespunzătoare), fizica ocupă locul 43 în lume, România situându-se per ansamblu pe locul 77; poziţii mai bune la acest indicator, peste media fizicii şi comparabil cu nivelul Europei de Vest, le au fizica nucleară şi a particulelor elementare şi fizica suprafeţelor şi interfeţelor. La nivel regional (Europa de Est) şi ca număr de publicaţii ISI, fizica din România ocupă un lăudabil loc 5 (din 23 de state), fiind întrecută doar de Rusia, Polonia, Ucraina şi Cehia. Concluzia este că Fizica Românească păstrează în continuare un înalt standard internaţional. Important este să ne menţinem şi să devenim chiar mai performanţi, cel puţin în anumite direcţii.
Din 2008, prin noul statut, IFA şi-a asumat misiunea de a deveni integratorul fizicii româneşti. ESFRO este primul proiect în care IFA joacă acest rol cu succes, fără a avea o experienţă similară. Care sunt tipurile de energie, legile fizicii care au pus în mişcare acest vehicul al schimbării?
Uriaşii din metafora dumneavoastră sunt rezultatul unui fenomen care şi astăzi se mai numeşte IFA şi care sper că nu s-a încheiat. Nu este simplu să întemeiezi o comunitate ştiinţifică puternică şi este poate la fel de greu s-o menţii. Nu cred că este suficient să avem „uriaşi” pentru a realiza ceva URIAŞ la nivelul domeniului. Fizica ne învaţă că fenomenele macroscopice se datorează în principal corelaţiilor dintre particule, mişcărilor colective ale acestora, coerenţei, şi mai puţin propagării libere, neinteractive, ale constituenţilor. Provocările actuale ale ştiinţei depăşesc graniţele instituţionale sau unidisciplinare; performanţa la nivel macro necesită o concentrare a eforturilor în anumite direcţii (focalizare tematică), un plan comun, o coerenţă în acţiuni. Pe de altă parte, dificultăţile cu care ne confruntăm, cum ar fi atragerea din ce în ce mai greu a tinerilor către domeniu, scăderea numărului de absolvenţi de facultate cu pregătire corespunzătoare pentru intrarea în cercetare, un sistem care încă nu încurajează suficient anvergura şi stabilitatea cercetării pe termen mai lung, impun o „strângere a rândurilor”, o responsabilizare pentru viitor. Pe scurt, dacă vrem să continuăm tradiţia şi fizica să rămână un standard al cercetării româneşti, avem nevoie de o strategie. IFA de astăzi şi-a asumat rolul de integrator al fizicii româneşti tocmai în acest scop – dezvoltarea domeniului, obiectiv care poate fi însă atins numai cu consensul şi implicarea „combatanţilor”, aşa cum aţi remarcat şi dumneavoastră la început.
Strategia reprezintă rodul consultării tuturor actorilor-cheie din fizica românească, este un plan asumat la nivelul întregii comunităţi. Cât de importantă este realizarea unităţii în diversitate, deviză şi fenomen sub care funcţionează, de altfel, şi Uniunea Europeană?
Când diversitatea poate acţiona ca o unitate spunem că avem un organism, o comunitate, o naţiune etc. Deşi extrem de important, un plan asumat nu înseamnă încă realizarea unităţii în acţiune, ci numai începutul drumului către acest deziderat, drum care poate fi lung şi anevoios. Efortul trebuie întreţinut, necesită sacrificii, durează; procesul trebuie să decurgă „adiabatic” (oarecum „natural”), diversitatea trebuie să simtă treptat-treptat avantajele unităţii, altfel planul se destramă. Consider că strategia noastră constituie un bun început de drum, rămâne ca viitorul să-i confirme viabilitatea.
Metaforic vorbind, IFA şi-a propus să (re)construiască podul care leagă cercetarea românească de fizica internaţională prin elaborarea unei strategii dedicate cooperărilor internaţionale. Care vor fi principalii piloni care vor susţine podul colaborărilor externe?
Principalii piloni ai podului către fizica internaţională sunt institutele naţionale de fizică împreună cu facultăţile de fizică din marile universităţi. Un ingredient esenţial îl constituie dezvoltarea şi implicarea mediului tehnologic/industrial. Marile colaborări internaţionale reprezintă oportunităţi extraordinare pentru economie şi este meritul cercetătorilor că au deschis aceste „porţi”. Cimentarea podului necesită o finanţare consistentă şi stabilă. Dar, înainte de toate, mai trebuie lucrat la proiect, strategia elaborată constituind, să spunem, planul general, care depinde parametric de condiţii externe domeniului.
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
- Nu exista articole asemanatoare.
Alte articole scrise de Alexandru Batali
IMNR, pe drumul creării unui grup de excelență în domeniul aliajelor cu entropie înaltă- Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca - inovație și excelență în educație și cercetare cu recunoaștere europeană
- Adrian Cuțitei, director general adjunct SGS România: „Competitorul nostru cel mai mare este chiar statul român”
- ICPE-CA: 20 de ani de evoluție și performanță ca institut național
