.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Primul pas al (lipsei) maturităţii este să te gāndeşti la ea!
Florian Ivan, Director pentru Educaţie şi Certificare Project Management Institute
florian.ivan@pmi.ro
Nu cred să fi întâlnit pe cineva care să nu îşi fi dorit să fie mai deştept, mai frumos sau măcar mai bogat. Mai mult din ceva ce deja este. Să se depăşească, să fie mai mult, să aibă mai mult. Astfel, apare inevitabil întrebarea: mai mult decât ce? Decât sine, decât ceea ce suntem sau avem în prezent. Dar, din fericire, de data asta există capra vecinului care ne spune că trebuie să fim şi avem nu doar mai mult decât avem înainte, dar şi mai mult decât cei din jurul nostru. Aşa apare o formă de concurenţă care ne îndeamnă să fim cât mai buni şi cât mai avuţi. Observaţi câ încerc să păstrez într-o notă pozitivă analogia cu capra vecinului. Pentru că, în argumentaţia ce urmează, capra vecinului este un... framework pentru concurenţă!
Avem nevoie de referinţe şi, mai ales, avem nevoie de referinţe unanim recunoscute şi standardizate. Un standard are marele avantaj că se plasează, cel puţin teoretic, dincolo de orice dezbatere şi subiectivism. Standardul este referinţa după care ne judecăm sau suntem judecaţi cu toţii: prestigiul şcolii absolvite, maşina pe care o conducem, casa în care locuim sunt cu toate purtătoare de standard. Când admirăm o maşină mai scumpă decât cea pe care o conducem, nu facem decât să ţintim către un nivel superior ar standardului. Dacă în viaţa particulară aceste standarde sunt mai mult simboluri de confort sau de imagine, în business ele sunt direct răspunzătoare de lucruri foarte serioase precum eficienţă, profitabilitate sau cotă de piaţă. Cu toţii cunoaştem firme despre care să fi afirmat că sunt ”buni profesionişti”. Sau, la extrema cealaltă, că sunt foarte ”neserioşi”. De fapt, ceea ce facem nu este decât să îi plasăm la un nivel anume pe scara unei maturităţi. Maturitatea este un atribut care se referă la orice activitate sau funcţie dintr-o companie. Suntem obişnuiţi să spunem că o vânzătoare a fost nepoliticoasă, dar, în fapt, ea doar opera într-un cadru cu o maturitate scăzută a proceselor de interacţiune cu clientul. Lipsa de politeţe este doar aportul personal pe un teren arid, unde nu există niciun standard sau procedură de customer care.
Standarde în project management?
În project management lucrurile stau la fel de complicat. În economiile care abia au descoperit acest domeniu şi unde este foarte la modă să fii project manager sau măcar să fi făcut un curs de specialitate, este absolut normal să existe o maturitate scăzută, pentru că activitatea este la început, nu există experienţă pe care să se capitalizeze. La nivel individual, presupunem că dacă avem o diplomă în project management, suntem un bun profesionist, mai ales dacă acea diplomă este emisă de un organism foarte respectat. Dar ce se întâmplă cu firmele care folosesc project management? Cât de ”profesioniste” sunt ele? Pentru a putea răspunde la această întrebare, este nevoie să venim cu un standard prin care să analizăm maturitatea pe care companiile o au. Maturitatea se referă nu doar la cunoştinţele pe care o companie le are, dar mai ales la modul cum ea foloseşte aceste cunoştinţe, în prezent, şi care sunt experinţele din trecut.
Un asemenea standard pentru măsurarea maturităţii este cel propus de Project Management Institute şi denumit ”Organisational Project Management Maturity Model” sau, pe scurt, OPM3. El a apărut din nevoia de a oferi organizaţiilor un sistem de referinţă în domeniul aplicării setului de cunoştinţe din project management şi de a le ajuta să se identifice pe un plan de evoluţie. OPM3, ca şi alte unelte de acest gen, ajută companiile să îşi evalueze şi îmbunătăţească procesele, metodologiile şi practicile de project management.
Măsurăm, controlăm, îmbunătăţim
Orice model începe cu standardizarea, ca prim pas, absolut necesar atunci când vrem să perfecţionăm ceva. Standardizarea presupune uniformizarea proceselor astfel încât ele pot fi mai uşor grupate, analizate, îmbunătăţite şi, mai ales, automatizate. După ce am standardizat, trebuie să trecem la al doilea pas şi anume măsurarea. Orice organizaţie matură a dezvoltat o obsesie pentru măsurători. Îşi construiesc scorecard-uri şi dashboard-uri pentru orice. Aceste organizaţii au o asemenea cultură a măsurătorilor, încât cred cu tărie că dacă ceva nu poate fi măsurat nu există! Principalul beneficiu pe care ţi-l dă măsurarea este că, atunci când eşti în posesia unor cifre relevante, poţi controla. Controlul îţi permite să iei decizii, corective sau preventive, în cunoştinţă de cauză şi perfect stăpân pe consecinţele propriilor decizii. Orice buclă a unui model de maturitate se încheie cu îmbunătăţirea sistemului existent. Odată ce a fost standardizat, măsurat şi controlat, acesta poate fi ulterior analizat şi identificate posibile îmbunătăţiri. Şi, contrar aroganţei noastre, întotdeauna există îmbunătăţiri! Orice sistem sau proces poate fi perfecţionat, iar această îmbunătăţire este una continuă. Trebuie evitată cu orice preţ complacerea în prezent şi automulţumirea. Odată ce am descoperit că putem ameliora situaţia existentă, nu trebuie să ne oprim. În mod cert, mai există portiţe prin care putem deveni şi mai buni.
Pentru companiile care au de-a face cu proiecte, a devenit deja prioritar să îşi crească nivelul de maturitate al managementului proiectelor. De acest nivel de maturitate depinde, foarte direct, rezultatul pe care îl obţinem în proiectele noastre. Un deadline sau un buget depăşit pot fi evitate (sau măcar diminuate) doar prin folosirea unor practici de analiză a maturităţii existente, conştientizarea ei şi pregătirea pentru trecerea la nivelul următor. Foarte serios şi conştiincios şi, mai ales, foarte umil. Încă nu s-a născut cel care să le ştie pe toate.
Parerea ta conteaza: 
O nouă lume mai agilă
