Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Tehnologia şi familia, factori esenţiali de reformare a educaţiei

22 Decembrie 2011




Bernadette Andrietti

Compania Intel şi guvernul regional din Castilla şi Leon din Spania au organizat cea de-a opta ediţie a Intel Education Summit la sfârşitul lunii noiembrie, în Salamanca. Intel investeşte 100 de milioane de dolari pe an în educaţie. Am stat de vorbă cu Bernadette Andrietti, Director Intel EMEA, despre rolul tehnologiei informaţiei, dar şi al familiei în reformarea educaţiei.

În România, în zona rurală, elevii nu numai că nu dispun de tehnologii noi, dar, în unele cazuri, nu există nici profesori la sat. Ce recomandări are Intel pentru astfel de situaţii?

Vă pot da un exemplu din Spania. Galicia este, în mare parte, o regiune rurală. Aici sunt 30.000 de sate din totalul de 60.000 din întreaga Spanie, deci jumătate din zona rurală a Spaniei se află în Galicia. Autorităţile de aici au creat un portal şi au investit în sisteme educaţionale, reuşind astfel să păstreze oamenii în zona rurală. Fără tehnologie, acest lucru nu ar fi fost posibil. Există un număr de ţări unde şcolile din zonele rurale au fost închise, pentru că nu au avut infrastructura necesară pentru funcţionarea acestora. Galicia este un foarte bun exemplu unde a fost posibilă păstrarea oamenilor datorită noilor tehnologii, iar profesorii au beneficiat de noi instrumente de educare şi predare. Eu locuiesc într-un sat, la 40 km de Paris, unde există o şcoală. Toate satele din împrejurimi au o şcoală. Am ales să locuiesc într-un sat pentru că am aceeaşi infrastructură ca în Paris şi o calitate mai bună a vieţii. Cei doi copii ai mei au fost educaţi în acest mic sat, dar au beneficiat de acelaşi nivel de educaţie ca în Paris, poate chiar mai bun, deoarece în zona rurală nu au fost alte opţiuni, decât utilizarea tehnologiei în procesul de educaţie. În acelaşi timp, într-o şcoală din mediul rural înveţi diferit. Aş recomanda ţărilor ca România să aibă discuţii cu alte regiuni şi ţări din Europa, cum e Galicia. România ar putea folosi exemplul Galiciei pentru a găsi metodele potrivite de a nu închide şcoli în zona rurală.

Una dintre temele principale ale summit-ului din acest an a fost implicarea familiei în procesul de educaţie al elevilor. Ce progrese a făcut Europa din acest punct de vedere?

În primul rând, trebuie să acceptăm un fapt: foarte mulţi părinţi sunt divorţaţi. Dacă înainte profesorul chema părinţii unui copil la şcoală şi stătea de vorbă cu ei, acum acest lucru nu mai e posibil. E vorba de doi părinţi singuri, iar copilul se află la mijloc. Aşadar, trebuie găsite noi instrumente de comunicare în acest triunghi – părinţi-profesor-elev. E nevoie de noi portaluri de comunicare, dar acestea nu trebuie să conţină numai informaţii negative, de genul – copilul dumneavoastră nu învaţă bine, trebuie să-l pedepsiţi, ar trebui să nu mai meargă la petreceri etc. Nu acesta este scopul acestor portaluri. E vorba despre măsurarea progresului elevului, de a-l încuraja să progreseze, de a-l recompensa. Franţa, Germania şi Spania lucrează în această zonă, cu portaluri care facilitează comunicarea de acest tip. Lucrăm cu parteneri locali pentru a dezvolta conţinutul acestor portaluri. Ne aflăm încă la început, dar merită efortul pentru că vedem cât de mulţi elevi au rezultate foarte slabe, iar una din cauze e legată de faptul că părinţii nu îi supraveghează zilnic. Copiii trebuie să vadă că părinţii sunt interesaţi de munca lor. Din cauză că părinţii lucrează până târziu sau nu mai locuiesc împreună cu copiii, le acordă acestora din ce în ce mai puţin timp, iar acest lucru are efecte grave asupra copilului, care nu mai e motivat să înveţe. Trebuie aşadar folosite noi tehnologii pentru a implica părinţii – e-mail, portaluri, reţele sociale. Şi acest lucru e valabil şi în relaţia profesor-elev. De asemenea, în viitor profesorii trebuie să îşi ajusteze modul în care le predau fetelor şi băieţilor, mai ales când e vorba de ştiinţele exacte şi de domenii ştiinţifice. Marea diferenţă între fete şi băieţi stă în legătura emoţională. Bărbatul priveşte tehnologia altfel, pentru a-şi crea o plăcere, femeile se vor întreba de ce au nevoie de acea tehnologie. Deseori, fetele nu merg în şcolile tehnice, pentru că nu regăsesc acea legătură emoţională de care au nevoie.

Cât de multă tehnologie şi cât de multe discuţii libere la clasă?

În şcoală, în prezent, informaţiile sunt descărcate de pe internet şi sunt mult mai puţine discuţii libere în clasă. Copiii trebuie pregătiţi pentru lumea reală, pentru ca mai târziu, când vor fi angajaţi, să nu aibă probleme. Trebuie să fim mult mai responsabili, aceste instrumente nu educă doar studenţii, ci şi părinţii. Dacă facem o comparaţie cu ţările nordice, unde sistemul educaţional este avansat, nivelul de responsabilitate este ceea ce diferenţiază ţările latine de ţările nordice.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite