Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Backup şi deduplicare, de la benzi la D2D

17 Aprilie 2012



În condiţiile unei pieţe globalizate cu o dinamică crescută, backup-ul nu mai reprezintă o opţiune, ci o necesitate reală, care nu poate fi ignorată. Creşterea constantă a volumului de date vehiculat de companii generează însă, inevitabil, o evoluţie similară a costurilor de stocare. Care pot fi ţinute sub control graţie evoluţiei tehnologiilor de deduplicare şi backup incremental.

Odată cu explozia volumului de date digitale, backup-ul nu mai este o opţiune. Nici măcar în zona „consumer“, dacă ţinem cont numai de ce dramă declanşează în familie pierderea definitivă şi irevocabilă a unor „date critice“, precum folderele cu fotografiile copiilor-nepoţilor-etc. adunate de-a lungul timpului...
În zona enterprise, lucrurile stau cu totul altfel, pentru că aici pierderile de date critice au repercusiuni de altă natură decât cea emoţională, afectând drastic activitatea oricărei companii, indiferent de dimensiunea şi domeniul său de activitate. Şi există numeroase studii statistice care oferă argumente serioase în acest sens. Cum ar fi:
- 50% din companiile care se confruntă cu pierderi majore de date critice nu mai reuşesc să le recupereze, iar 90% din acestea ies din business în decurs de doi ani
- recuperarea/refacerea a numai 20 MB de date despre clienţi poate dura până la 21 de zile, iar costul aferent acestei operaţiuni este de aproximativ 19.000 de dolari.
Datele citate mai sus provin din studii de specialitate realizate în Statele Unite, însă au aplicabilitate extinsă şi pe plan local, chiar dacă valorile financiare diferă. Dincolo, însă, de amploarea efectelor negative, trebuie ţinut cont de factorii de risc care alimentează frecvenţa pierderilor de date.
Conform aceloraşi surse, principalele cauze care generează pierderi de date sunt:
- Problemele hardware – 42%
- Erorile umane – 30%
- Problemele software – 13%
- Ameninţările informatice – 7%
- Furturile de date – 5%.
Enumerarea de mai sus reprezintă un cumul de factori dificil de ţinut sub control, în limitele unui risc minim acceptat, fapt care face ca backup-ul să fie o necesitate reală pentru orice tip de companie. Acesta este şi motivul pentru care în numeroase ţări legislaţia stipulează condiţii clare în ceea ce priveşte recuperarea datelor, pentru anumite domenii de activitate.

Oportunitatea Disk-to-Disk

Creşterea constantă a volumului de date cu care operează companiile – şi mai ales necesitatea păstrării a din ce în ce mai multor categorii de date pentru o perioadă îndelungată de timp – generează, inerent, o creştere a costurilor cu stocarea acestora. Conform unui studiu IDC; realizat la nivelul anului 2009, capacitatea de stocare a unei companii creşte în medie, anual, cu 30%. Creştere care nu este vizibilă doar în costul dispozitivelor/suporturilor de stocare în sine, ci şi la nivelul consumului de energie şi a spaţiului alocat. Şi, mai ales la nivelul încărcării departamentului IT, care trebuie să găsească rapid soluţii fiabile pentru a asigura un „uptime“ cât mai scurt posibil şi o disponibilitate crescută a aplicaţiilor şi datelor.
Soluţii, evident, există, iar accesibilitatea acestora variază în funcţie de gradul de eficienţă, complexitate şi fiabilitate. Provocarea reală constă în alegerea soluţiei optime, care să răspundă corect necesităţilor de business şi să permită economii şi dezvoltări ulterioare.
Cea mai cunoscută şi uzitată soluţie de backup este cea pe benzi. Costul relativ redus al acesteia a făcut ca tehnologia de backup „on tape“ să reziste până la momentul actual, chiar dacă scopul nu mai este cel iniţial, respectiv pentru backup. (De altfel, încă de acum opt ani, un studiu realizat de Yankee Group, pe un eşantion de 326 de responsabili IT, arăta că 40,7% din aceştia credeau că, în cazul efectuării unei operaţiuni de restore de pe librăria de benzi veche de un an, vor avea cel puţin un eşec. Motiv pentru care, potrivit sursei citate, preferau să folosească benzile pentru arhivare şi în cadrul soluţiilor de Disaster Recovery.)
Motivele pentru care backup-ul pe benzi a pierdut supremaţia nu se rezumă, însă, doar la posibilele erori care pot surveni la restaurarea datelor. O altă cauză o reprezintă nevoia din ce în ce mai stringentă de viteză în recuperarea datelor. Iar în acest caz soluţiile de backup Disk-to-Disk (D2D) sunt mult mai eficiente. Este adevărat, însă, că şi mai scumpe. De aceea, chiar dacă din ce în ce mai multe companii migrează, din varii motive, către soluţiile de backup Disk-to-Disk, marea majoritate a acestora optează pentru utilizarea unui model hibrid, care reuneşte ambele tehnologii şi este o soluţie eficientă şi din punct de vedere financiar.

Deduplicarea, diferenţiatorul-cheie

Un alt motiv important în alegerea soluţiilor de backup pe disc îl reprezintă reducerea de volum pe care o asigură această tehnologie, graţie soluţiilor de deduplicare. Şi în modelul clasic de backup pe benzi (Virtual Tape Libraries – VTLs) reducerea este asigurată prin intermediul soluţiilor de comprimare (hardware sau software), rate de compresie de 2:1 şi 3:1 fiind uzuale.
Tehnologiile de deduplicare, care sunt mult mai complexe, oferă însă un nivel de comprimare net superior, prin faptul că identifică şi elimină datele redundante, ceea ce permite stocarea unei unice instanţe a unui set de date. Ceea ce reprezintă un avantaj major faţă de backup-ul clasic, care prin operaţiunile repetate de salvare a datelor – incremental sau integral – generează volume mari de date redundante. Astfel, deduplicarea are avantajul major de a permite utilizarea mult mai eficientă a discurilor pentru backup, cu alte cuvinte permite stocarea unui volum mai mare de date, pentru durate mai lungi, creşterea volumului acestora fiind limitată.
Utilitatea deduplicării devine evidentă în cazurile de mai jos:
- acelaşi fişier salvat de pe alte X servere diferite
- un backup integral realizat săptămânal, deşi doar 5% din volumul de date s-a modificat (95% reprezentând date duplicate din urmă cu o săptămână)
- un backup integral al unei baze de date care nu suportă backup-uri incrementale.
Sunt exemple concrete şi, mai ales, foarte frecvente, care generează o creştere rapidă a volumului de date redundante, respectiv a capacităţii de stocare, cu urmările enumerate anterior. În astfel de cazuri, deduplicarea poate oferi o reducere a volumului de spaţiu necesar pentru backup de cel puţin 20:1. Ceea ce, dacă e să comparăm cu rata de compresie a soluţiilor de backup pe bandă este net superioară. Avantajul volumului redus de date obţinut prin deduplicare nu generează doar o economie a spaţiului de stocare, ci şi a lărgimii de bandă, dacă datele sunt replicate la distanţă, de exemplu. De exemplu, un punct de lucru din teritoriu al unei companii realizează săptămânal un backup integral, la distanţă, al unui volum de date de 1,5 TB. Prin compresie se poate obţine un volum de 750 GB. Prin deduplicare, volumul de date care trebuie replicat poate ajunge la 100 GB, iar economia de lărgime de bandă este evidentă.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite