Revista >> Iunie-Iulie 2012 [Nr. 146] >> Backup-deduplicare

De ce este nevoie de o strategie de backup?

Radu Ghitulescu

20 Iunie 2012

Orice companie care operează cu procese de business informatizate are nevoie de backup. Rezolvarea acestei cerinţe trebuie, însă, privită dintr-o perspectivă mai amplă, printr-o abordare strategică, care să permită menţinerea în echilibru a costurilor cu necesităţile reale în materie de restaurare a datelor.

Cu o creştere anuală a volumului de date cu care operează de aproximativ 50%, backup-ul reprezintă pentru orice companie, la momentul actual, o necesitate stringentă. O cerinţă care nu poate fi ignorată, mai ales de către companiile care activează în domenii în care cerinţele de conservare a datelor sunt strict reglementate, iar procesele de audit au devenit mult mai complexe.

Nu este vorba de o necesitate nouă, însă creşterea explozivă a volumelor de date este principala cauză care transformă backup-ul într-o provocare specială, care trebuie abordată cu atenţia cuvenită. (IDC, de exemplu, preconizează că, în 2020, volumul de date va ajunge la o valoare totală de 35.000 de Exabytes, ceea ce înseamnă de aproximativ 29 de ori mai mult decât volumul de 1.200 de Exabytes estimat pentru 2010.)

Creşterea rapidă a volumelor de date în cadrul companiilor se datorează, pe de o parte, multiplicării surselor de date structurate, ca urmare a înmulţirii proceselor de business informatizate. Dar şi includerii şi utilizării în procesele de business a din ce în ce mai multe date nestructurate, al căror volum creşte exponenţial o dată cu explozia Web 2.0 şi a social media.

Cantităţile uriaşe de date care ar trebui, teoretic, salvate/conservate fac prohibitiv costul protejării datelor. Chiar dacă preţul backup-ului pe disc a scăzut şi scade constant, acesta este încă sensibil mai mare decât cel al stocării pe bandă. Şi deşi avantajele tehnologiilor de backup Disk-to-Disk sunt incontestabile, multe companii continuă să îşi salveze datele pe librării de benzi. Un demers mai mult decât justificat, şi nu doar din perspectiva costurilor.

Avantajele incontestabile ale deduplicării

Vendorii de soluţii de tipul Backup-to-Disk încearcă şi reuşesc să surmonteze o bună parte din problema reprezentată de creşterile uriaşe ale volumelor de date, prin dezvoltarea de tehnologii de deduplicare din ce în ce mai eficiente. Principalele beneficii pe care deduplicarea, asociată soluţiilor de backup, le oferă sunt:

- Reducerea volumului de stocare
- Economii de lăţime de bandă
- Posibilitate de replicare a datelor automat
- Creşterea vitezei de replicare a datelor
- Restaurarea mult mai rapidă a datelor
- Scăderea consumului de energie
- Posibilitatea realizării backup-ului unor sisteme care nu puteau fi replicate anterior prin metodele clasice de backup pe bandă.

„Tehnologiile de Backup-to-Disc permit valorificarea eficientă a soluţiilor de deduplicare, care sunt foarte eficiente în zona de backup, pentru că backup-ul, ca atare, implică scrierea de date redundante – aceleaşi date distribuite de mai multe ori, în mai multe locuri. Astfel, cu ajutorul deduplicării s-a ajuns la situaţii în care, de exemplu, un spaţiu de 1 TB permite stocarea unui volum de date restaurabile de 40 TB. Totodată, soluţiile de Backup-to-Disk sunt foarte rapide şi permit o replicare inteligentă, incrementală, ceea ce reduce sensibil consumul de lăţime de bandă. Aferent şi restaurarea este o operaţiune care se desfăşoară foarte rapid“, explică Horia Constantinescu, Sales Territory Manager - Backup Recovery Systems EMC România şi Bulgaria.

Este nevoie de mai mult

Şi totuşi, deduplicarea nu rezolvă integral toate problemele aferente operaţiunilor de backup. Chiar dacă se foloseşte alături de tehnologii de tipul Backup Incremental sau Block-Based Backup, deduplicarea nu poate reprezenta soluţia unică pentru toate problemele care apar o dată cu migrarea accelerată a companiilor către mediile virtuale şi utilizarea din ce în ce mai intensivă a unor volume mari de date nestructurate, de tipul Social Media Analytics. De exemplu, creşterea rapidă a numărului de maşini virtuale poate pune probleme reale atunci când se trece la realizarea operaţiunilor de backup, pentru că au un impact direct atât asupra serverului (CPU şi memorie) şi suporturilor de stocare (disc sau benzi), cât şi asupra lăţimii de bandă, fiind afectate viteza, respectiv durata de timp. Iar în condiţiile în care marea majoritate a companiilor au nevoie de recuperarea cvasi-instantanee, în cazul informaţiilor şi aplicaţiilor critice, problema începe să capete valenţe complexe. Mai ales atunci când în discuţie apar parametri precum Recovery Time Objectives (RTOs) şi Recovery Point Objectives (RPOs), vitali atunci când este vorba de restaurarea maşinilor virtuale.

Disaster Recovery şi Business Continuity sunt privite, îndeobşte, ca două concepte rezervate doar marilor companii, cu un volum foarte mare de clienţi. Cu toate acestea, blocarea accesului la date sau imposibilitatea executării anumitor operaţiuni critice pentru desfăşurarea afacerii sunt probleme care afectează drastic orice tip de companie, indiferent de dimensiunile acesteia. Iar backup-ul şi restaurarea reprezintă o etapă esenţială în stabilirea unui plan eficient şi realist de recuperare a datelor în caz de dezastru.

Evident, nu toate datele salvate/stocate de o companie îi sunt necesare într-un interval de timp foarte scurt pentru reluarea activităţii după un eveniment neprevăzut. Ori aceasta implică identificarea corectă a datelor şi aplicaţiilor critice care trebuie prioritizate pentru a fi restaurate într-o fereastră de timp cât mai scurtă. Ierarhizarea importanţei datelor, din perspectiva reluării proceselor de business, permite stabilirea unei strategii de backup pe suporturi de stocare adecvate obiectivelor. De exemplu, datele care trebuie păstrate/conservate pe durate lungi, de ordinul anilor, pot fi stocate pe benzi, în timp ce datele operaţionale, utilizate intens în procesele curente de business pot fi salvate Disk-to-Disk. Toate aceste „măsuri“ trebuie însă gândite şi luate în cadrul unei strategii coerente de backup, care să permită menţinerea unui echilibru dinamic al costurilor.

„Deşi, în majoritatea cazurilor, backup-ul este văzut ca un centru de cost, orice companie trebuie să aibă o strategie de backup. Şi asta nu doar din perspectiva impunerilor reprezentate de reglementările existente sau de cerinţele de auditare, ci şi din cea a riscurilor la care se expune orice companie. Pentru a putea schiţa o astfel de strategie, respectiva companie trebuie să identifice o serie de SLA-uri interne, prin care să se stabilească la ce sisteme trebuie făcut backup, în cât timp trebuie să se finalizeze backup-ul, în cât timp trebuie făcută restaurarea şi dacă există nevoia unui al doilea site de salvare a datelor. Sunt cerinţe minime, dar care facilitează identificarea soluţiei care acoperă cerinţele reale şi, inerent, influenţează bugetul alocat“, explică Horia Constantinescu, EMC România şi Bulgaria.