Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

O nouă lume mai agilă

06 August 2012



Dacă ar fi să sumarizez sesiunile care se discută pe la conferinţele de project management aş putea spune că, de fapt, se discută două teme mari: de ce eşuează proiectele şi Agile cu toate rudele sale. Cu scuza că puţin cinism nu a făcut rău nimănui, aş putea spune chiar că Agile a apărut, cel puţin ca temă de discuţie, pentru că de ani buni deja, tot ratăm proiecte. Este Agile soluţia miraculoasă care ne face să fim mai optimişti când privim rapoartele despre proiecte de succes versus proiecte eşuate?



Florian Ivan, Director pentru Educaţie şi Certificare, Project Management Institute
florian.ivan@pmi.ro


Apărută iniţial în domeniul software, acolo unde, nu-i aşa, proiectele nu eşuează niciodată, mişcarea Agile a cuprins deja întreaga planetă. Nu, nu este o exagerare, pentru că peste tot în lume subiectul este dezbătut cu multă ardoare. Mai mult chiar, organisme globale, cum este cazul Project Management Institute (PMI), îi alocă timp, efort şi încredere. Spun încredere pentru că deja PMI a lansat şi o certificare pentru cei care practică metodologii Agile, ceea ce însemnă că un organism cu greutatea şi prestanţa PMI îşi „sponsorizează” cu propria credibilitate mişcarea Agile.

Pentru a nu fi al „n+1”-lea articol pe tema Agile care vorbeşte despre backlog sau sprinturi, vom aloca în cele ce urmează puţină atenţie impactului pe care îl are această orientare în lumea project managementului. Pentru că, dacă toată lumea vorbeşte despre asta, înseamnă că deja are un impact, chiar şi numai dacă acest impact ar fi că iroseşte timpul specialiştilor din domeniu. Părerea bună pe care o am despre oamenii din această meserie mă face să cred că este ceva serios cu acest Agile. Dacă a depăşit domeniul software, domeniu de altfel destul de enclavizat, însemnă că în mod sigur, pe undeva şi-a demonstrat utilitatea. Zilele trecute vorbeam cu un prieten, project manager la o respectabilă firmă de asigurări, care îmi povestea despre cum folosesc ei Agile. Firmă de asigurări care să folosească Agile? S-a întors lumea pe dos?

Am selectat trei lucuri pe care, indiferent de domeniul de activitate, nu se poate să nu le apreciezi şi chiar preiei de la Agile. De ce trei? Pentru că sună a cifră magică şi, aşa cum am spus mai sus, e ceva magic cu acest Agile.

Cel mai mult am apreciat faptul că m-a învăţat cum se mănâncă un elefant. Ştiam eu dinainte că se mănâncă bucăţică cu bucăţică, dar acum am descoperit şi o metodologie pentru a mânca elefantul. Agile ia întregul, îl sparge în bucăţele, prioritizează bucăţelele şi apoi te obligă să nu vezi altceva decât bucăţica la care lucrezi. Nu există nimic altceva! Ceea ce trebuie să recunoaştem că în lumea de azi, când un milion de lucruri ne distrag atenţia, este remarcabil să te poţi concentra 100% pe un task. Am învăţat din asta că nu există proiect (prea) mare pentru că, de fapt, el este doar o suită de mini-proiecte legate între ele şi că nu trebuie să laşi grandoarea şi complexitatea să te domine. Este o abordare în care eşti forţat să te gândeşti tot timpul la scop, la livrabil, la rezultatul muncii tale. Dincolo de task-uri, Gantt-uri, resurse şi planuri există un elefant de mâncat.

De la Kanban, un fel de ramură a Agile, am preluat organizarea muncii. Un task nu poate fi decât într-una din următoarele trei faze: planificat (to do), în curs de realizare (work in progress sau WIP) sau efectuat („done” şi acceptat de toată lumea). Am fost şocat să aflu că noi, oamenii, ne putem impune limite. Că putem să ne propunem, de exemplu, să nu facem mai mult de trei lucruri în acelaşi timp. Pentru că, deşi noi ştim că putem face 10 lucruri în acelaşi timp, experienţa ne arată că nu le vom termina la timp sau că nu vom face niciunul bine. Kanban te învaţă cât de util este să îţi impui limite (WIP limits) şi să nu treci la următorul subiect de pe agendă până nu l-ai livrat corespunzător pe cel la care lucrezi în prezent.

Ca om care a lucrat toată viaţa cu clienţii, nu puteam să nu apreciez intimitatea cu clienţii pe care trebuie să o ai în abordările Agile. De multe ori, odată început proiectul, ne e teamă de orice interacţiune cu clientul. Şi pe bună dreptate! Pentru că de câte ori îl vedem, ori ne spune că nu e bine ce am făcut ori, dacă e bine, îi mai vin idei şi vrea mai mult decât am agreat iniţial. Şi totuşi... Clientul este cel care plăteşte, fie el şi client intern. El este cel pentru care s-a iniţiat proiectul. El este raţiunea de a fi a proiectului. Dar, dincolo de aceste aspecte care dau mai degrabă în filosofie decât în pragmatismul de care avem nevoie, interacţiunea cu clientul ne ajută să ne validăm că ceea ce facem, facem bine. Şi, în condiţiile de incertitudine în care operează asemenea proiecte, validarea intermediară sau parţială a clientului este cea mai sigură poliţă de asigurare împotriva eşecului. Într-adevăr, nu garantează succesul. Dar lipsa ei creează premisele pentru o mulţime de probleme mai târziu. Dincolo de acest beneficiu pentru echipa de proiect, legăturile strânse cu clienţii ajută şi la crearea şi consolidarea încrederii în echipa de proiect. La început toată lumea este circumspectă, pentru că orice proiect este o nouă aventură. Dacă echipa este nouă, provocarea este cu atât mai mare. Livrări intermediare, sesiuni de feedback, prezentări sau simple discuţii cu clienţii îi ajută pe aceştia să vadă că echipa lucrează, că există progres şi, foarte important, că nu trebuie să aştepte cu sufletul la gură până la sfârşitul proiectului pentru a vedea ce s-a făcut de fapt.

Exemplele pot continua, iar aplicabilitatea lor este limitată doar de propriile noastre percepţii şi constrângeri. Cert este că tot mai multe organizaţii, din domenii de activitate cât mai variate, încep să adere la Agile. După ce ani întregi ne-am întrecut în complexitate, este acum timpul să revenim la simplitate, la lucruri pe care le putem face în activitatea noastră de zi cu zi şi care chiar dau rezultate.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite