Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cu ce provocări se confruntă companiile în zona de backup

06 August 2012



Cerinţele companiilor vizavi de soluţiile de backup şi restaurare a datelor devin din ce în mai mari, odată cu creşterea volumelor de date cu care operează şi a complexităţii infrastructurilor informatice. Menţinerea unui echilibru între necesităţi şi costuri impune o schimbare a unghiului de abordare, strategia jucând un rol-cheie în succesul identificării soluţiei optime.


Creşterea exponenţială a volumelor de date de la an la an, efectul disruptiv generat de tehnologiile de virtualizare a serverelor şi cerinţele din ce în ce mai mari vizavi de SLA-urile serviciilor de recuperare şi restaurare a datelor obligă departamentele IT ale companiilor să caute soluţii din ce în ce mai eficiente de backup şi deduplicare. Un efect firesc al faptului că, la momentul actual, un proces de restaurare a datelor de 24 de ore este considerat inacceptabil de către din ce în ce mai multe companii.

Conform studiului „The Broken State of Backup“, realizat de cabinetul de consultanţă Gartner, începând de anul viitor, cel puţin 20% din companiile care utilizează deja soluţii de backup şi deduplicare vor căuta să îşi schimbe vendorul-partenerul actual. Principalele motive care vor duce la materializarea acestei decizii sunt: costurile, capabilităţile limitate ale soluţiilor utilizate şi complexitatea operaţiunilor de management.

Unde apar nemulţumirile?

Costul se află pe primul loc în topul provocărilor cu care se confruntă companiile vizavi de soluţiile de backup. Dincolo de costurile iniţiale de achiziţie, care reprezintă un „impediment“ real pentru multe companii, mai ales în actualul context economic, costurile generate de mentenanţă au un aport semnificativ. Pe de altă parte, odată cu instalarea a din ce în ce mai multe servere fizice şi maşini virtuale şi creşterea nivelului de criticitate al acestora în procesele de business, costul backup-ului creşte şi el. La acest efect se adaugă, inevitabil, tendinţa de a include în schema de backup a mai multe servere şi/sau aplicaţii decât se prevăzuse iniţial. (Un exemplu frecvent este căutarea unor soluţii de backup care să ofere protecţie pentru posturile de lucru, fie ele desktop-uri clasice sau laptop-uri.) Toate aceste noi cerinţe fac ca, la final, costul anual al backup-ului să difere semnificativ de estimarea iniţială.

Pe al doilea loc în ierarhia provocărilor se află capabilităţile limitate oferite de soluţiile de backup. Companiile reclamă din ce în ce mai frecvent faptul că produsele utilizate nu acoperă în mod optim cerinţele de restaurare pe care le au. Este un element alimentat în mod clar şi de creşterea constantă a costurilor, companiile nemaifiind mulţumite de raportul preţ/calitate oferite de soluţia utilizată.
Principalele critici exprimate vizavi de capabilităţi fac referire la:
- dificultatea încadrării în „fereastra“ de backup alocată;
- problema backup-urilor eşuate care impun reluarea repetată a operaţiunilor;
- necesitatea unor instrumente diferite pentru a proteja mai multe sisteme, aplicaţii şi date (unelte dedicate pentru maşinile virtuale, pentru baze de date, pentru laptop-uri etc.);
- intervalul de timp prea lung necesar pentru restaurarea datelor, care nu respectă SLA-urile stabilite iniţial;
- lipsa unor unelte de raportare uşor de utilizat care să certifice şi probeze faptul că datele sunt protejate.

Pe ultimul loc în topul provocărilor se află complexitatea operaţiunilor de management al soluţiilor de backup. Conform studiilor, companiile reclamă în mod constant faptul că soluţiile pe care le folosesc necesită prea mult timp, un nivel de expertiză ridicat şi un efort susţinut pentru ca sistemul de recuperare/restaurare a datelor să fie pe deplin funcţional.

Opţiunea comună este: o soluţie care să necesite un efort de administrare redus şi care să asigure viteze mai mari de backup şi recuperare, precum şi o rată superioară de succes a restaurării datelor. Evident, este o opţiune ideală, însă efortul de management este unul real, companiile confruntându-se cu probleme multiple. Cum ar fi, de exemplu, necesitatea instalării unei soluţii de backup pe fiecare maşină virtuală şi/sau server fizic. În cazul unei organizaţii cu o fermă de servere, fizice şi virtuale, numeroasă, devine evident că problema menţionată dă serioase bătăi de cap departamentului IT, dar, mai ales, impune costuri suplimentare.

Nevoia de îmbunătăţiri

Specialiştii consideră că „plângerile“ detaliate reprezintă cerinţe normale în condiţiile în care, confruntându-se cu o creştere anuală de peste 20% a volumului de date care trebuie protejat prin backup, companiile caută soluţii care să ofere un raport cost-eficienţă cât mai convenabil posibil. Ori, evoluţia tehnologică din ultimii ani permite nu doar o schimbare incrementală, ci o îmbunătăţire radicală a întregului sistem de backup, care să reprezinte un răspuns real la necesitatea din ce în ce mai stringentă a companiilor vizavi de posibilitatea recuperării cât mai rapide a datelor.

Studiile relevă faptul că, în ultimii ani, companiile au cerinţe din ce în mai precise şi mai bine documentate vizavi de doi indicatori-cheie ai procesului de recuperare: Recovery Time Objectives (RTOs) şi Recovery Point Objectives (RPOs). (Într-o definiţie simplificată drastic, RTO reprezintă intervalul de timp necesar până recuperării de către o companie a datele pierdute în urma unui incident, iar RPO cât de mult din datele recente poate fi recuperat.) Este evident că orice companie şi-ar dori să-şi poate restaura toate datele pierdute, cvasi-instantaneu. Dar, cum companiile se confruntă cu limitări serioase de buget, sunt foarte puţine companiile care îşi pot permite să beneficieze de soluţii şi/sau servicii care să se apropie cât mai mult posibil de aceste cerinţe ideale. Marea majoritate a companiilor tinde să se „resemneze“ cu un timp mai mare de restaurare a datelor şi cu riscul ca o bună parte din acestea să fie pierdută definitiv. Din păcate, conştientizarea nivelului real al eficienţei serviciilor şi/sau soluţiilor de backup/restaurare survine după petrecere unui incident. Şi, cel mai adesea, acest nivel este inferior orizontului de aşteptare, fac care amplifică semnificativ nemulţumirile menţionate anterior.

Specialiştii susţin însă că prin adoptarea unor soluţii noi, a unor tehnologii şi instrumente complementare şi prin integrarea acestora într-o arhitectură unitară se poate ajunge la o echilibrare a raportului costuri/eficienţă. Soluţiile de deduplicare, instrumentele de backup incremental nu mai reprezintă elemente de noutate de câţiva ani, din ce în ce mai mulţi vendori de soluţii de backup incluzându-le în propriile produse. Arhitecturile de tipul „Tiered recovery“, care permit furnizarea de servicii de backup şi recuperare a datelor ierarhizate pe diverse tehnologii şi suporturi în funcţie de valoarea informaţiilor pentru business încep să devină din ce în ce mai solicitate. Potrivit cabinetului Gartner, în 2013 din ce în ce mai multe companii (peste 50% din organizaţiile de dimensiuni medii şi 75% din categoria „large enterprises“) se vor orienta din ce în ce mai decis către astfel de arhitecturi. De asemenea, conceptul de „Unified recovery management“ – care a evoluat considerabil în ultima perioadă, multe soluţii de backup incluzând capabilităţi avansate în acest sens – va fi un punct important pe lista de priorităţi a multor companii.

Lista „îmbunătăţirilor“ se extinde constant, însă cuvântul-cheie în această căutare permanentă de ameliorări calitative şi reduceri de costuri este „strategie“. Respectiv o abordare coerentă care să permită integrarea eficientă a tuturor soluţiilor şi instrumentelor utilizate astfel încât să se acopere cât mai mult din cerinţele din ce în ce mai numeroase. Desigur, cu cât mai puţini bani.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite