Revista >> Iulie-Septembrie 2012 [Nr. 147] >> Administratie publica

Interoperabilitatea românească are nevoie de puţină magie

Luiza Sandu

06 August 2012

Atunci când avem de rezolvat o problemă a cărei soluție se află într-una din instituțiile statului, plecăm de acasă sau de la birou cu un vraf de hârtii: copie după buletin, certificat de naștere, căsătorie, deces, actul casei, autorizație x, y, z, cazier etc., după caz. Cum ar arăta România în care instituțiile la care mergem găsesc automat actele de care au nevoie accesând bazele de date ale instituțiilor care le-au emis, fără să le mai ceară și cetățeanului?

Cuvântul magic e interoperabilitate. Și chiar că avem nevoie de puțină magie în România, o dată pentru a le oferi ceva viziune liderilor locali atunci când implementează soluții informatice pe mulți bani și a doua oară pentru a dezmorți lucrurile în administrația centrală în ceea ce privește crearea cadrului de interoperabilitate.

În România, cuvântul interoperabilitate a rămas la stadiul definiției din dicționar, cu câteva excepții. Vorbim însă foarte mult de interoperabilitatea unor aplicații și baze de date între diferite instituții, ale cărei efecte se manifestă într-o proporție foarte mare la nivelul instituțiilor și anume în creșterea gradului de eficientizare, și foarte puțin spre deloc la nivelul cetățeanului.

Să luăm un exemplu. În luna septembrie a anului trecut, Primăria din Cluj-Napoca anunța că a început implementarea unui sistem informatic integrat de tipul e-administraţie, prin care cetățenii vor putea relaţiona mai uşor cu primăria, fără să mai fie nevoiţi să stea la cozi.

„Este vorba despre o uşurinţă în comunicare şi în relaţia primărie-cetăţean. (...) Dacă îţi lipseşte o documentaţie, nu mai vii la inspector să-ţi iei dosarul şi să-l depui din nou, pierzând acel număr de ordine, ci îţi urmăreşti propriul dosar prin intermediul reţelei, vezi că îţi lipseşte un anumit document, poţi să vii a doua zi şi să-ţi completezi dosarul, fără a-l mai retrage din primărie”, explica fostul primar Sorin Apostu.

Desigur, inițiativa e foarte bună, aplicația scutește timp și bani atât pentru primărie, cât și pentru cetățean, însă cetățeanul va trebui să stea la alte cozi, pentru a i se elibera actul care îi lipsește și va face un alt drum la primărie pentru a depune documentația. Nu ar fi fost mai simplu și mai logic, ca funcționarul primăriei să acceseze aplicația instituției care elibera actul care îi lipsea cetățeanului și să rezolve mult mai simplu și eficient problema în locul cetățeanului? Iar cetățeanul să urmărească online ziua și ora la care va trebui să se prezinte la primărie să-și ia actul pentru care a depus dosarul?

Abia în acest caz vorbim cu adevărat de interoperabilitate în administrația publică, atât în relația instituție-instituție, cât și în relația instituție-cetățean.

Ce mai e nou legat de interoperabilitate?

Am solicitat un punct de vedere Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI), al cărui ministru este pentru a doua oară Dan Nica și în mandatul căruia se începuse lucrul la crearea unui cadru de interoperabilitate, nefinalizat până în prezent.

Conform informațiilor primite, în prezent, MCSI coordonează un grup de lucru având ca sarcină elaborarea unei legi vizând interoperabilitatea sistemelor informatice din administraţia publică, urmând ca după adoptarea legii să fie elaborat şi un Cadru Naţional de Interoperabilitate armonizat cu legislaţia comunitară. Acest grup de lucru se consultă în prezent cu experţii Comisiei Europene. În Agenda Digitală pentru Europa 2020 este menționată Strategia Europeană de Interoperabilitate, care stabileşte priorităţi privind acţiunile necesare pentru îmbunătăţirea interoperabilităţii, schimbului de informaţii şi cooperării transfrontaliere şi trans-sectoriale dintre administraţiile publice europene pentru furnizarea de servicii publice europene. Astfel, împreună cu statele membre, Comisia Europeană a ajuns la un acord ca până în 2015, interoperabilitatea să încurajeze semnificativ furnizarea de servicii publice europene.

MCSI estimează că legea interoperabilităţii, precum şi cadrul național de interoperabilitate vor fi adoptate până la sfârşitul acestui an.Un proiect de lege privind interoperabilitatea sistemelor informatice a fost inițiat în 2010 de Dan Nica, însă a fost respins definitiv de către Parlament.După cum am aflat de la MCSI, motivul pentru care Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a Camerei Deputaţilor a respins proiectul iniţial în data de 8 februarie 2011 a fost anunţarea de către Comisia Europeană a intenţiei de a modifica cadrul legal comunitar în domeniu (Directiva nr. 1999-93-EC privind semnătura electronică). Având în vedere necesitatea alinierii legislaţiei naţionale cu cea comunitară (procesul la nivel european fiind, în prezent, în derulare), legiferarea interoperabilităţii la nivel naţional a fost amânată.