Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Raportare versus Analiză, o falsă problemă

05 Octombrie 2012



Confruntate cu creşterea explozivă a volumelor de date cu care operează şi cu necesitatea din ce în ce mai stringentă a luării de decizii de business în timp real, bazate pe informaţii viabile, companiile încearcă să suplinească golul dintre date şi acţiuni, prin înmulţirea constantă a numărului de rapoarte. Soluţia corectă este reprezentată însă de aplicaţiile dedicate de analiză, care pot oferi informaţiile acţionabile necesare unui suport decizional real.

Colectarea, procesarea şi diseminarea informaţiilor necesare pentru a asigura suportul decizional solicitat de management a devenit în ultimii ani o problemă critică pentru numeroase companii care se confruntă cu o creştere explozivă a volumului de date cu care operează. Investiţiile în soluţiile dedicate de tip Business Intelligence şi Business Analytics nu sunt însă accesibile marii majorităţi a companiilor de dimensiuni medii, pentru că, dincolo de efortul investiţional considerabil şi de intervalul lung de acoperire a investiţiei, valorificarea optimă a acestei categorii de sisteme presupune dezvoltarea de competenţe specifice.

Este adevărat, însă, că mulţi dintre principalii jucători de pe piaţa BI (precum IBM, SAS, Oracle, Microsoft, SAP etc.) oferă la momentul actual „variante simplificate“ ale soluţiilor proprii, mult mai accesibile şi mai „prietenoase“, care nu presupun un efort financiar şi de implementare atât de mare şi nici personal specializat. Totodată, există o serie de vendori (QlikTech, Tableau Software, Tibco Software etc.) care ofertează aceeaşi nişă cu soluţii dedicate. Aplicaţii care, chiar dacă nu au capabilităţile extinse şi complexitatea platformelor BI (de altfel, unii specialişti le cataloghează drept „produse complementare“ soluţiilor de BI), câştigă teren prin modul facil de utilizare, structura modulară, efortul redus de integrare, atuul principal fiind uşurinţa cu care pot fi vizualizate (descoperite şi explorate) datele. De altfel, există şi pe piaţa locală vendori software care au integrat acest tip de soluţii dezvoltând o ofertă proprie.Eliminarea confuzieiŞi totuşi, reticenţa în adoptarea unor asemenea soluţii persistă în rândul potenţialilor clienţi. Deşi numeroşi dintre aceştia se confruntă frecvent cu situaţii care îi obligă să conştientizeze nevoia unor instrumente dedicate de colectare, explorare şi analizare a datelor.

Dincolo de problema resurselor – financiare şi umane – necesare implementării unei soluţii de tipul Business Intelligence, a procesului de durată şi a perioadei mari de recuperare a investiţiei există şi alte bariere importante. În cazul multor companii, un obstacol important este nu atât cel reprezentat de neînţelegerea naturii problemelor cu care se confruntă, cât cel al ignorării soluţiilor adecvate. Datorată în bună măsură şi perpetuării unei confuzii foarte des întâlnite: cea dintre raportare şi analiză.

Deşi, la prima vedere, sunt evidente diferenţele dintre cele două operaţiuni, poziţionarea forţată a instrumentelor de raportare ca soluţii de analiză este un caz destul de frecvent pe piaţă. Este adevărat, între cele două tipuri de aplicaţii există o arie de acţiune comună, însă, chiar dacă ambele au ca scop oferirea de „informaţii acţionabile“, care să ofere un suport decizional real, rezultatele finale diferă radical. Soluţiile de raportare oferă posibilitatea cuantificării performanţelor realizate anterior lansării operaţiei de raportare. Aplicaţiile de analiză au ca obiectiv oferirea de informaţii care să permită cuantificarea probabilităţilor unor evenimente viitoare.

Astfel, în timp ce rezultatele generate de soluţiile de raportare sunt dezvoltate, în principal, pe baza rapoartelor „istorice“ standard, indicatorilor de performanţă (Key Performance Indicators, KPIs), cuburilor de date pentru analize OLAP etc., soluţiile de analiză operează cu modele predictive, forecast-uri, tipare etc.Instrumentele de raportare ajută o companie să monitorizeze şi să măsoare performanţa înregistrată de diversele direcţii de business pe care le are, prin raportarea la planul de business şi obiectivele stabilite pentru fiecare divizie în parte. Soluţiile de analiză permit transformarea datelor cu care operează instrumentele de raportare în informaţii cu aplicabilitate directă, stabilind corelaţii între diverse tipuri şi surse de date pentru identificarea unor tipare şi a unor răspunsuri viabile la interogări complexe de tipul: „Ce oportunităţi pot fi valorificate în următorul interval de timp?“, „Care sunt tendinţele în următoarea perioadă?“, „Ce se întâmplă dacă se modifică unul dintre parametrii de business?“, „Care este cea mai bună decizie într-o anumită situaţie“, „Care sunt cauzele fenomenului identificat în rapoarte?“ etc.

Mai mult decât cifre

Sunt întrebări la care un instrument de raportare nu poate oferi răspunsuri corecte, lăsând decizia pe seama flerului şi intuiţiei factorului decizional care este destinatarul rapoartelor.

În cazul multor companii, la acest nivel devine vizibil cel de al doilea factor inhibitor important în adoptarea soluţiilor dedicate de analiză: perpetuarea concepţiei că, dacă un proces de business poate fi măsurat, întregul business poate fi gestionat eficient doar prin intermediul instrumentelor de raportare. Prin urmare, cu cât mai multe rapoarte cu atât mai bine este condusă afacerea.

Verdict valabil, poate, în cazul companiilor mici, unde volumul de informaţii cu care operează acestea nu este foarte mare, numărul de surse este limitat, iar procesele de business nu sunt foarte complexe. Însă în cazul unor companii de dimensiuni medii, valoarea de adevăr a afirmaţiei „Cifrele nu mint!“ nu garantează şi valoarea deciziilor luate şi a business-ului în sine. Poate că, într-adevăr, cifrele din rapoarte sunt exacte, dar ele nu o oferă o perspectivă de anvergură asupra afacerii, nu pot oferi informaţii contextuale, nu sunt corelate cu date din alte surse. Destinatarii rapoartelor sunt astfel obligaţi să compileze informaţii colaterale din alte rapoarte, pentru a încerca să deceleze măsurile care trebuie luate în anumite situaţii. Ori creşterea numărului rapoartelor implică o creştere proporţională a gradului de efort, dar şi al riscului de eroare. Cu atât mai mare, cu cât datele cu care operează „analistul“ sunt date statice.

Cu ajutorul unei soluţii de analiză, factorii decizionali pot interacţiona efectiv cu datele, în timp real, transformându-le în informaţii acţionabile. Prin explorare, manipulare, comparaţii, interpretări se pot identifica modele şi tipare, se pot stabili corelaţii şi testa ipoteze de lucru etc.

Este adevărat că odată cu creşterea nivelului de complexitate a procesului de analiză apare, teoretic, o altă problemă – cea a personalului dedicat pentru realizarea acestora. Practica a demonstrat însă că doar în cazul companiilor de dimensiuni mari, care utilizează platforme complexe de BI, postul de „analist“ este acoperit de personal specializat. Modul facil de utilizare al noilor generaţii de aplicaţii de analiză elimină această problemă pentru companiile de dimensiuni medii, în cazul în care top managementul se implică susţinut în adoptarea aplicaţiilor. Interfeţele grafice de ultimă generaţie şi gradul ridicat de personalizare asigură o „libertate de mişcare“ cu rezultate benefice pentru desfăşurarea business-ului.

Raportarea şi analiza sunt două arii de activitate complementare, care nu se anulează reciproc, fiecare având rolul său bine definit în mecanismele de business ale oricărei companii. De aceea, soluţia creşterii numărului de rapoarte nu va reuşi niciodată să compenseze beneficiile pe care o soluţie de analiză le poate oferi.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite