Revista >> Octombrie - Noiembrie 2012 [Nr. 149] >> Cloud Computing

Ce provocări pot genera proiectele de virtualizare a serverelor

Radu Ghitulescu

25 Octombrie 2012

Numărul maşinilor virtuale creşte constant la nivel mondial. Însă gradul mare de adoptare a tehnologiilor de virtualizare a serverelor nu înseamnă şi faptul că provocările aferente pot fi neglijate.
Radu Ghiţulescu

În 2010, aproximativ jumătate din numărul aplicaţiilor utilizate în mediul business rulau deja pe maşini virtuale. Anul acesta se preconizează ca, la nivel mondial, numărul maşinilor virtuale să-l depăşească pe cel al serverelor fizice.

Sunt două dintre estimările studiului IDC „Server Virtualization Market Forecast and Analysis 2009-2014“, însă există alte zeci de cercetări care indică o creştere exponenţială a ratei de penetrare a tehnologiilor de virtualizare a serverelor.

Adoptarea pe scară largă a maşinilor virtuale este un fenomen „justificat“ din perspectiva argumentelor economice pe care le oferă virtualizarea, foarte apreciate în climatul economic actual. Însă posibilitatea reducerii costurilor şi realizarea de economii nu reprezintă unicul motiv pentru care maşinile virtuale cuceresc supremaţia în mediul enterprise. Există numeroase alte avantaje pe care virtualizarea le generează şi care contribuie substanţial la eficientizarea proceselor de business. Iar diversificarea şi ajustarea continuă a ofertei vendorilor, alături de creşterea constantă a numărului „proiectelor de succes“ contribuie la interesul sporit al pieţei pentru adoptarea maşinilor virtuale.

Şi totuşi...
Deşi popularitatea tehnologiilor de virtualizare a serverelor este din ce în ce mai mare, după cum indică studiile de piaţă, există o serie de provocări specifice proiectelor de acest tip. Provocări pe care, din păcate, destul de multe companii le conştientizează abia după ce demarează efectiv un proiect de virtualizare a serverelor.

Este adevărat că o bună parte din aceste probleme pot fi evitate dacă, în cadrul unei companii care ia decizia startării unui proiect de virtualizare a serverelor, există competenţele necesare în acest sens. Însă tocmai acest aspect este evidenţiat într-un studiu Dell-AMD ca fiind cea mai frecventă problemă: gradul insuficient de organizare şi pregătire din cadrul companiilor care doresc să implementeze tehnologiile de virtualizare. (Studiul Dell-AMD a fost realizat pe un eşantion de 450 de directori IT ai mai multor companii din nouă ţări, printre care şi România.)

Este o problemă de organizare, pentru că demararea şi derularea în parametrii optimi a unui proiect de virtualizare a serverelor necesită stabilirea unui plan, cu etape clare. Într-o variantă simplificată, un astfel de plan trebuie să demareze cu o analiză detaliată a infrastructurii hardware şi software existente în cadrul companiei. Astfel, pot fi identificate serverele care pot fi virtualizate şi tipurile de aplicaţii care pot fi „portate“ pe maşinile virtuale. Pornind de la aceste date primare se pot stabili ce sisteme de operare trebuie migrate, care sunt necesităţile legate de stocare, reţea etc., care este gradul de încărcare pe serverele fizice existente, care este nivelul de compatibilitate al acestora cu tehnologiile de virtualizare care se doresc a fi utilizate etc.

De unde pot apărea problemele
Etapa de analiză este un demers necesar, pentru că, după cum indică studiul Dell-AMD citat, incompatibilitatea cu componentele hardware existente ocupă locul doi în topul provocărilor pe care le ridică virtualizarea serverelor. Lipsa competenţelor şi a experienţei reale în proiecte de virtualizare a serverelor face ca destul de multe companii să descopere pe parcurs acest tip de probleme. Cum ar fi, de exemplu, cea ridicată de capacitatea reţelei. Când toată atenţia departamentului IT, şi nu numai, este concentrată asupra identificării vendorului de tehnologie cu cea mai avantajoasă politică de licenţiere, este puţin probabil că se va mai analiza capacitatea reţelei de a face faţă noilor parametri de funcţionare ai maşinilor virtuale. Respectiv a necesităţilor de conectare a maşinilor virtuale la reţea, la mediile de stocare ale acestora la reţea şi toate la utilizatorul final.

O problemă similară este cea generată de mediile de stocare. Majoritatea vendorilor recomandă adoptarea soluţiilor SAN, dar costurile aferente nu sunt accesibile multor companii din categoria IMM. Desigur, există şi soluţii alternative, mai puţin costisitoare, dar care induc o serie de limitări, care pot afecta obiectivele proiectului de virtualizare.

Neglijarea acestor aspecte în fazele primare ale proiectului face ca multe companii să se confrunte rapid cu problema depăşirii bugetului stabilit iniţial. Un aspect identificat şi de studiul Dell-AMD, pe locul trei în topul provocărilor: „costurile induse de adoptarea noilor tehnologii de virtualizare a serverelor depăşesc frecvent estimările iniţiale“.