.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
IMT Bucureşti strânge relaţiile cu diaspora ştiinţifică într-un context potrivit: Workshopul exploratoriu „Micro-nanoelectronica, micro-nanosisteme
Micro şi nanoelectronica, micro şi nanosistemele reprezintă unul dintre domeniile de vârf ale cercetărilor actuale, cu realizări industriale remarcabile şi aplicaţii în numeroase domenii ale vieţii (sănătate, transport, comunicaţii, energie, mediu). Şcoala românească (Universitatea Politehnica Bucureşti - UPB) şi institutele de cercetare (IMT - Bucureşti) au creat de-a lungul timpului specialişti români de înaltă clasă, recunoscuţi la nivel internaţional, care lucrează azi în universităţi şi companii de prestigiu din străinătate.
IMT Bucureşti a organizat Workshop-ul Exploratoriu "Micro-nanoelectronica, micro-nanosisteme" (chairman Dr. Mircea Dragoman IMT, co-chairman Dr. Daniel Lapadatu SENSONOR AS Norvegia, Prof. Gheorghe Brezeanu UPB), în cadrul conferinţei "Diaspora în Cercetarea Ştiinţifică şi Învăţământul Superior din România”, în perioada 25 - 28 septembrie 2012.
La eveniment au fost prezenţi 38 de participanţi din institute de cercetare, universităţi şi firme private, din Canada, SUA, Italia, Germania, Franţa, Suedia, Irlanda şi România.
În cadrul Workshop-ului au fost prezentate preocupările şi rezultatele cercetătorilor români din diaspora desfăşurate în ultima perioadă. Astfel, cercetătorii din România au avut oportunitatea de a veni în contact cu direcţiile de dezvoltare şi starea artei în domeniu, din perspectiva celor care lucrează în instituţii de prestigiu din afara ţării.
Instituţia gazdă a organizat o vizită în zona tehnologică unde sunt amplasate echipamente de cercetare de ultimă generaţie, dedicate procesării şi caracterizării la scară micro şi nano.
Cea de-a doua zi a Workshop-ului a fost dedicată sesiunii speciale, denumită „Abilitarea calităţii de coordonator de doctorat în domeniul Micro-nanoelectronică, micro-nanosisteme. Practici internaţionale, cadrul legislativ românesc. Dezbateri. Studii de caz”, moderată de un reprezentant al UEFISCDI.
Dr. Mihaela Tănase, Center for Nanoscale Science and Technology,
National Institute of Standards and Technology, SUA
Câţiva participanţi: Dr. Daniel Lapadatu (SENSONOR AS, Norvegia), Dr. Mircea Modreanu (Tyndall National Institute, Irlanda) şi Dr. Cristina Rusu (Imego/ACREO AB, Suedia) s-au oferit să ne acorde un scurt interviu, după încheierea evenimentului. Prezentăm, în cele ce urmează, fragmente ale acestuia.
Cum aţi regăsit România în acest an?
D. Lapadatu: Impresia lăsată este în continuare de cercetare fragmentată, dispersată într-o puzderie de centre mici, şi practicată fără un ţel anume. Modul acesta de a face cercetare este o risipă de resurse materiale şi umane pe care România cu greu şi le poate permite. Există echipamente şi tehnologii performante, exista oameni capabili, dar nimic nu este folosit la întregul potenţial.
Dr. Daniel Lapadatu SENSONOR AS, Norvegia
M. Modreanu: Strict vorbind despre cei implicaţi în cercetare, deşi s-au făcut paşi importanţi în finanţarea infrastructurii de cercetare se pare că sentimentul de derută şi incertitudine este mai vizibil decât acum un an.
C. Rusu: Nu am cum să compar, dar, din ce am văzut şi discutat, oamenii sunt foarte capabili şi echipamentele, cel puţin cele pe care le-am văzut la IMT, sunt foarte bune. Dar incertitudinea viitorului, lipsa fondurilor, lipsa unor strategii clare din partea guvernanţilor şi-au pus amprenta şi se simte.
Consideraţi că există şanse de colaborare între IMT Bucureşti şi instituţia la care activaţi în acest moment?
D. Lapadatu: Cu siguranţă. IMT Bucureşti are o expertiză şi o bază solidă în ceea ce priveşte caracterizarea de materiale. Acestea ar putea fi folosite nu numai în scopul cercetării, dar şi ca servicii comerciale oferite unor potenţiali parteneri industriali.
M. Modreanu: Cu siguranţă există şi colaborarea este iniţiată şi poate fi extinsă.
C. Rusu: Există şi discuţiile au început.
Credeţi că diaspora românească este în măsură să contribuie la dezvoltarea cercetării din România şi cum credeţi că ar putea să se implice mai bine?
D. Lapadatu: Cu certitudine. Totuşi, având în vedere că diaspora este prin definiţie dispersată şi lipsită de un mecanism de coordonare, contribuţia concretă a acesteia la dezvoltarea cercetării din România va rămâne inerent mică, intermitentă şi relativ haotică.
Demararea de proiecte comune între instituţiile din ţară şi cele de peste hotare este probabil cea mai cuprinzătoare modalitate a diasporei de a sprijini concret dezvoltarea cercetării din România. O altă modalitate ar fi facilitarea schimbului de experienţă dintre cercetători, fie prin participarea celor din diaspora la conferinţele de profil din România, fie prin invitarea celor din ţară pentru stagii scurte în cadrul instituţiilor şi firmelor de peste hotare. În final, totul depinde de formarea şi păstrarea unor legături cât mai strânse între cercetători şi fructificarea oportunităţilor de colaborare.
M. Modreanu: Este evident că diaspora poate contribui într-un mod substanţial la dezvoltarea cercetării, dar contactele, general vorbind, rămân sporadice. Se pot menţiona ca exemple: implicarea în stabilirea direcţiilor de cercetare prioritare, în programele de cercetare ca şi evaluatori, participarea la conferinţe organizate în ţară şi, nu în ultimul rând, vizitele de scurtă durată (3-6 luni), cele denumite „visiting researcher/professor “.
C. Rusu: Sigur, mai ales dacă autorităţile se vor implica şi vor facilita acest suport. Din păcate, diaspora nu dispune de o infrastructură care să permită iniţierea şi realizarea unor activităţi în România. În acest caz, instituţiile româneşti ar trebui să creeze posibilitatea ca diaspora românească să se poată implica în diverse acţiuni, precum: definirea strategiei cercetării, includerea în componenţa comisiilor de evaluatori, schimbul de experienţă etc.
Dr. Vlad Badiliță – Laboratory for Micro-actuators, Department of Microsystems
Engineering - IMTEK, University of Freiburg, Germania
Cum credeţi că ar trebui să sprijine instituţiile statului cercetarea românească? Puteţi să ne împărtăşiţi din experienţa ţarii unde activaţi?
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
- Nu exista articole asemanatoare.
Alte articole scrise de IMT Bucuresti
INCD pentru Microtehnologie- IMT București anunță cu durere decesul fulgerător al Academicianului Dan Dascălu- INCD pentru Microtehnologie- IMT București anunță cu durere decesul fulgerător al Academicianului Dan Dascălu
- IMT București a sărbătorit 20 de ani de pionierat și performanțe în tehnologia microsistemelor
- Domeniul micro-nanotehnologiilor, susținut prin finalizarea cu succes a unui proiect de studii postdoctorale
