.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Colaborarea dintre cercetare și industria electronică din perspectiva KET
Definirea clară a priorităților, dar și stabilitatea cadrului legislativ-financiar, par a fi condiții esențiale pentru atragerea și menținerea investițiilor străine. Aceasta este opinia dr. Jihad Haidar, directorul general Infineon Technologies România, unul dintre moderatorii mesei rotunde „Perspectivele cooperării cercetare-industrie electronică în România, urmând inovarea bazată pe tehnologii generice esențiale-KET”. Prezentul articol reflectă conținutul discuțiilor și concluziile dezbaterii într-o abordare proprie, din perspectiva de co-moderator.
Acad. Dan Dascălu
Centrul de Nanotehnologii,
INCD-Microtehnologie
Dezbaterea a început printr-o prezentare succintă a Tehnologiilor generice esențiale (Key Enabling Technologies, KET). Printre acestea se găsește și micro-nanoelectronica, esențială pentru industria electronică de astăzi (incluzând telecomunicațiile, calculatoarele, automatica). România prezentului nu are facilitate de fabricație micro și nanoelectronică în funcțiune, dar beneficiază indirect de existența acestei industrii. Infineon Technologies România (IFRO) are un centru CD cu 300 de salariați, majoritatea covârșitoare ingineri români. Alte câteva companii străine, printre care și Honeywell (SUA), asigură mii de locuri de muncă în România. Reevaluarea strategiei CD a României și elaborarea noului Plan Național de CDI (2014-2020) va trebui să țină seama de orientările din Programul „Orizont 2020” al Comisiei Europene, în particular de o posibilă specializare legată de „tehnologiile generice esențiale”. Din acest punct de vedere, sunt utile și rezultatele proiectului „Nanotehnologiile în România: studiu prospectiv” (NANOPROSPECT, 2010-2011). În fapt, rezultatele acestui studiu (www.imt.ro/NANOPROSPECT) se referă la câteva tehnologii generice esenţiale (micro-nanoelectronica, fotonica, nanotehnologiile).
Dr. Jihad Haidar, directorul general Infineon Technologies România si Acad. Dan Dascălu, Centrul de Nanotehnologii, INCD-Microtehnologie
Cu ocazia mesei rotunde, desfășurată pe 18 octombrie la Romexpo, în cadrul secțiunii „Parteneriat pentru inovare: cercetare – industria electronică”, organizată de ICPE-CA, IMT- București și ARIES, s-au scos în evidență unele aspecte de ordin general legate de colaborarea cercetare-industrie în domeniile de înaltă tehnologie. Actuala competiție globală – în care, în prezent, un rol important îl joacă și „țările emergente”– impune o masă critică și anumite constante de timp. Masa critică este asigurată în „ecosisteme de inovare”, care grupează firme, universități, centre de cercetare cu zeci de mii, uneori sute de mii de persoane cu activități legate de un anumit domeniu. Interacțiunea strânsă în cadrul „ecosistemului” asigură crearea și utilizarea rapidă a noilor cunoștințe în „triunghiul cunoașterii” (cercetare-educație-inovare). Atunci când se pleacă „de la zero”, astfel de comunități se creează și se consolidează în intervale lungi de timp (uneori decenii), în timp ce „viteza de reacție” a ecosistemului la „provocările globale” (noi tehnologii, noi investiții, noi domenii de aplicare) trebuie să fie foarte mare (constante de timp scurte, 1-2 ani).
Crearea unui astfel de ecosistem necesită priorități clare stabilite la nivel național și menținerea unor politici de lungă durată (inclusiv investiții din fonduri publice, facilități fiscale, legislație a muncii stimulativă, protejarea proprietății intelectuale). Experiența la nivel mondial (începând cu Valea Siliciului, în California) arată că ecosistemele performante sunt focalizate pe o anumită categorie de tehnologii avansate, chiar dacă aplicațiile sunt extrem de diverse. Parcurile tehnologice din campusurile marilor universități au trăsături comune cu „ecosistemele inovative”, fără a le putea înlocui. Desigur, rămâne de discutat dacă în momentul de față România are maturitatea și forța de a iniția construcția unui astfel de „ecosistem”, dar cerințele legate de politici care au fost menționate mai sus sunt de natură să favorizeze cooperarea cercetare–industrie, în general.
Workshop-ul menţionat mai sus a arătat cum organizațiile de cercetare pot favoriza cooperarea cu industria și facilita inovarea, prin asigurarea accesului firmelor la infrastructura de cercetare, dar și prin formarea de specialiști (în cooperare cu universitățile). În ceea ce privește politica cercetării, este vitală prioritizarea tematicii, în funcție de strategia națională de dezvoltare. Fragmentarea, prin finanțarea în paralel a sute de proiecte cu durată de doi sau trei ani, împiedică obținerea unei „mase critice” și rezultatele în industrie se lasă și ele așteptate.
Parerea ta conteaza: 
UE accelerează inovarea. Ce face România?
