Revista >> Noiembrie - Decembrie 2012 [Nr. 150] >> Industry watch

„Încerc prin exemplul personal să insuflu acest mesaj: Îndrăznește! Se poate!“

Luiza Sandu

29 Noiembrie 2012

România a fost în topul destinațiilor de outsourcing în Europa în 2004-2006. Am reușit să detronăm atunci Dublin-ul, Praga sau chiar Polonia. Azi, conform ultimului studiu realizat de Gartner, ne menținem în top 30 la nivel mondial ca destinație preferată de outsourcing, însă la nivel regional am pierdut teren în ultimii ani, din nou în favoarea Poloniei, Cehiei, iar uneori chiar a Bulgariei și Ucrainei. Cu toate acestea industria de outsourcing din România este printre puținele industrii ce a creat mii de joburi într-o perioadă de profundă criză economică. Spre deosebire de România, guvernele destinațiilor vedetă de outsourcing din Europa au înțeles nevoia de implicare, de stimulare a investițiilor de acest tip pentru că outsourcing-ul este o industrie ce cultivă pepiniere de viitori lideri sau tineri antreprenori.

La conferințele de outsourcing regionale participă nu numai reprezentanții companiilor de profil, dar și ambasadorii țărilor respective, unii dintre ei având ca obiective stimularea investițiilor străine în țările lor de origine. Prezența României la astfel de evenimente este, din păcate, ștearsă sau nulă.

Suntem țara care oferă cea mai largă paletă de limbi străine din lume – fac această afirmație pe baza propriei experiențe. Suntem The Multilanguage Heaven – ați văzut asta în vreo strategie de branding de țară? Eu cred că ar funcționa și ar da o mare vizibilitate României.

Recent, împreună cu alți mari jucători din piață am lucrat la lansarea Asociației Business Service Leaders din România, care își propune, printre altele, să ofere mai multă vizibilitate industriei de outsourcing, să construiască parteneriate cu Educația și Guvernul pentru a face ca România să își redobândească locul meritat pe harta outsourcingului regional și mondial.

Cu un program atât de încărcat, cât la sută dintr-o săptămână revine familiei?

Despre cum jonglez zilnic cu rolurile mele am scris și vorbit adeseori, mai ales în fața comunităților de femei. Sunt mama a trei copii mici, dețin un rol de executive într-o multinațională, am o serie de inițiative personale, fac voluntariat, scriu, dar la final de zi realizezi că balanța viață personală/viață profesională e doar un mit – nu există. Există doar un echilibru dinamic pentru care trebuie să te lupți zilnic ca să împaci toate laturile existenței tale. Legat de hobby-uri, probabil că sunt din categoria ce va avea timp de ele de abia după pensionare.

De ce credeți că femeile cu funcții foarte importante nu sunt la fel de mediatizate și cunoscute de publicul larg, precum bărbații în funcții similare?

La întrebarea aceasta, colegii dvs. din presă pot răspunde mai bine decât mine. În 2008, când am fost promovată ca Vice President al unui gigant american în industria Software & Hardware, când conduceam echipe de sute de oameni în România și în afara ei și generam anual venituri de miliarde de dolari în companie, aș fi vrut ca româncele să știe că se poate, aș fi vrut ca exemplul meu să încurajeze și să dea aripi. Azi încerc prin exemplul personal, prin prelegeri la diverse evenimente de profil, prin articolele scrise pe amaliasterescu.ro, prin mentoring în cadrul asociațiilor studențești sau prin voluntariat – să insuflu acest mesaj: Îndrăznește! Se poate!