Revista >> Decembrie 2012 - Ianuarie 2013 [Nr. 151] >> Cercetare

Viitoarea Strategie CDI îşi propune maximizarea impactului socio-economic

Alexandru Batali

29 Decembrie 2012

Studiile prospective finalizate în 2011 (NANOPROSPECT – Nanotehnologia în România, CRIS – Studiu Prospectiv în Domeniul Ştiința Serviciilor, PROSEV – Orientări Strategice şi Direcții CDI în Domeniul Energiei Verzi, STRATEC – Terapii Celulare în Dezvoltarea Medicinii Regenerative) se constituie ca input pentru elaborarea Strategiei CDI 2014-2020, oferind atât o inventariere a potențialului CDI la nivel național, cât şi scenarii de dezvoltare şi consolidare pentru orizontul de timp 2020. Cuplate cu instrumentele de consultare națională şi regională ce vor fi utilizate în elaborarea viitoarei Strategii CDI, asemenea studii conduc la constituirea listei de priorități ce vor fi asumate pentru focalizarea alocării resurselor. Este clar că în domeniile menționate mai sus se poate atinge masa critică din punct de vedere al resursei umane şi a infrastructurii de cercetare, urmând a fi preliminat riguros potențialul impact socio-economic, respectiv asupra creşterii calității vieții, pentru a se constitui ca priorități ale Strategiei CDI 2014-2020.

În ce măsură reforma universităţilor şi identificarea celor bazate pe cercetare va determina fundamentarea unei noi strategii CDI mai promiţătoare în termeni de rezultate şi impact?

Clasificarea universităților, cu selectarea celor ce promovează cercetarea ştiințifică avansată, introduce un gradient cu potențial benefic în spațiul academic din România, prin stimularea competiției. Pe de altă parte însă, această primă clasificare transmite cercetătorilor mesajul că „trebuie să fii performant” în principal prin prisma vizibilității şi a recunoaşterii pe plan mondial.Cercetarea-dezvoltarea din România s-a îndreptat în ultimii ani către producerea de cunoaştere certificată prin publicarea în reviste ISI.

Cum veţi rezolva însă problema trecerii peste ceea ce se cheamă „valea morţii” în ecosistemul CDI, adică peste prăpastia existentă între cunoştinţele ştiinţei şi piaţa produselor?

Opțiunea de a cuantifica impactul în termeni exclusiv scientometrici (articole în reviste cu factor de impact ridicat şi citări ale acestor articole de către cercetători din străinătate) a focalizat eforturile spre maximizarea unor asemenea indicatori, neglijând deliberat dificila problemă a conținutului contribuțiilor ştiințifice şi a relevanței acestuia. Prin urmare, contribuțiile ştiințifice s-au focalizat natural spre probleme ce asigură accesul spre jurnale şi care eventual pot conduce la acumularea rapidă de citări. Acest model de evaluare cantitativă este adecvat țărilor în care tematicile de cercetare sunt clar definite într-un proces top-down, cu implicarea directă a principalilor actori din mediul economic, unde finanțarea are priorități clar definite. În condițiile absenței unor asemenea priorități, traseul firesc al ideilor validate prin cercetare fundamentală către dezvoltarea tehnologică şi transferul inovativ în produse, tehnologii şi servicii performante rămâne la stadiul de deziderat. Indicatorii de rezultat, de tip scientometric-cantitativ, au luat locul obiectivelor cercetării academice mai ales în condițiile în care au fost adoptați drept condiții de eligibilitate la competițiile de granturi şi proiecte. Este clară necesitatea adoptării unui model în care mai întâi cercetătorii îşi racordează eforturile la prioritățile CDI, urmând ca diferitele categorii de indicatori să ofere o apreciere corectă şi obiectivă a calității şi performanțelor rezultatelor obținute. Pe de altă parte, este clar că trebuie să consolidăm paşii făcuți în direcția validării la nivel internațional a rezultatelor obținute în primul rând prin efortul de soluționare a problematicilor prioritare la nivel național şi regional.