Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Colocare vs in-house

14 Februarie 2013



În actualul context economic, dificil pentru majoritatea companiilor locale, indiferent de ordinul de mărime şi de domeniul de activitate al acestora, identificarea centrelor de cost şi realizarea de economii rămân prioritare. Externalizarea poate fi un răspuns acoperitor la această necesitate dacă este o decizie luată cu atenţie şi în cunoştinţă de cauză. Discuţia face sens în cazul colocării serverelor, pentru că economiile şi câştigurile pot fi cuantificate rapid.

Outsourcing sau in-house? O „problemă“ intens dezbătută şi care a început să capete rezonanţă şi pe piaţa locală prin acumularea de referinţe în varii industrii.
Răspunsul nu poate fi, evident, unul universal valabil. Există partizani ai externalizării oricărei activităţi secundare care nu are legătură cu core-business-ul companiei, aşa cum există şi „tradiţionalişti“ care nu doresc să înstrăineze nici cea mai mică părticică din ceea ce ţine de compania lor şi preferă să-şi rezolve totul cu ajutorul resurselor interne. Sau cel puţin să încerce.
Este adevărat – nimeni nu cunoaşte business-ul unei companii mai bine ca proprietarul şi/sau managerii acesteia. Dar la fel de adevărat este nu toţi angajaţii respectivei companii sunt specialişti
într-un domeniu de activitate limitat.
Argumentele pro şi contra sunt numeroase şi admit largi discuţii conexe. În cazul colocării serverelor însă balanţa pare să încline în favoarea externalizării. Mai ales în cazul companiilor mici şi mijlocii, care nu deţin resursele şi competentele necesare. Şi care, prin alegerea colocării, beneficiază de un avantaj intrinsec outsourcing-ului – predictibilitatea asupra costurilor. Nu este un câştig deloc neimportant în condiţiile în care cash-flow-ul este, de câţiva ani, o problemă delicată chiar şi pentru companiile mari.
A ştii că plăteşti un preţ constant pe un anumit serviciu, furnizat la calitatea negociată şi garantată prin contract, este un beneficiu real. Mai ales pentru o IMM. Care nu îşi permite să investească în dezvoltarea de competenţe interne şi pentru care plecarea personalului cu experienţă în domeniul IT generează, inevitabil, sincope şi probleme consistente de productivitate.

Economii de timp şi bani

Argumentele prezentate mai sus se aplică, în principiu, întregii problematici a externalizării. Polemica „colocare versus in-house“ prezintă o serie de aspecte particulare care merită analizate cu atenţie atunci când se ia în discuţie o astfel de decizie.
Este vorba, în primul rând, de costuri. Şi asta pentru că, dincolo de orice pledoarie dspre calitate, predictibilitate, competenţe etc., costul rămâne unul dintre criteriile de bază în luarea unei decizii.
Specialiştii recomandă ca, în calculul economiilor care pot fi realizate, să se pornească, treptat, de la nivelul de bază – cel al costurilor cu consumul de energie electrică. Poate părea un element insignifiant, dar nu doar serverul în sine consumă, ci şi echipamentele de răcire. Apoi, un alt cost – adesea ignorat – este cel al spaţiului ocupat, respectiv chiria pe metrul pătrat. Din nou pare a fi adus în discuţie un element neimportant. Dar, dacă se priveşte acest aspect din perspectiva extinderii spaţiului alocat serverelor şi a costurilor pe care le presupune acest demers în scenariul in-house, lucrurile se schimbă. Şi nu neapărat în bine: este vorba de investiţii – în echipamente şi în efortul uman aferent – şi de timp. Un Data Center care oferă servicii de colocare are avantajul standardizării acestui tip de servicii, pe care le oferă la un cost sensibil mai mic.
Şi pentru că tot am adus în discuţie chiria – apelarea la serviciile de colocare ale unui Data Center îşi demonstrează cu prisosinţă utilitatea atunci când o companie îşi schimbă sediul. Faptul că mutarea dintr-o locaţie în alta nu presupune oprirea pe un termen nedeterminat a activităţii operaţionale este, incontestabil, un câştig real.

Cât ar costa dacă…

Să revenim însă la costuri şi să continuăm cu investiţiile iniţiale pe care le presupune crearea unei „camere a serverelor“ in-house.
Un avantaj important oferit de orice furnizor serios de servicii de colocare este acela că asigură alimentarea constantă în caz de avarie prin dotarea cu UPS-uri şi redundanţa alimentării electrice.
Desigur, aproape orice companie îşi poate permite să achiziţioneze câteva UPS-uri, dar aceasta nu înseamnă că este asigurată în fata riscului unei „căderi de curent“, ci doar că poate amâna pentru un timp mai lung sau mai scurt inevitabilul. Iar cazurile companiilor de dimensiuni medii care conştientizează nivelul de criticitate al continuităţii business-ului şi investesc într-un generator automat de curent sunt extrem de rare.
La fel ca şi cazurile companiilor care îşi dotează „camera serverelor“ cu sisteme de protecţie antiincediu şi protecţie seismică. Iar introducerea tuturor acestor „parametri“ într-o incintă care nu a fost din start special concepută pentru a satisface astfel de cerinţe nu este deloc un lucru simplu.
Securitatea – atât cea fizică, cât şi cea IT – este un alt argument solid pro-colocare. Firewall-ul Data Centerului şi sistemele IDS (Intrusion Detection System) nu reprezintă cel mai înalt nivel de securitate care poate fi asigurat, dar înseamnă mai mult decât ceea ce un IMM întreprinde real în acest sens. Şi un alt aspect ce nu trebuie neglijat la acest capitol - update-urile sunt actualizate constant. Lucru pe care nu multe echipe IT in-house îl realizează.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că posibilitatea obţinerii unui preţ avantajos şi alegerea furnizorului de servicii de Internet şi/sau telecom dintr-o paletă mai vastă de opţiuni nu este o caracteristică specifică opţiunii in-house, ci apelării la colocare.

Este de ajuns?

Sunt economiile şi câştigurile enumerate mai sus de ajuns să justifice apelarea la serviciile unui furnizor de servicii de colocare? În mod cert, mai ales că există şi alte argumente care înclină balanţa în favoarea externalizării.
Aşa cum aminteam mai sus, un furnizor extern de servicii are avantajul specializării şi acumulării de experienţă pe o anumită zonă de nişă, pe care, prin know-how-ul cumulat, poate oferi servicii de calitate la un preţ competitiv. Atingerea aceluiaşi nivel de calitate, in-house, presupune, în marea majoritate a cazurilor, costuri superioare.
Să luăm un exemplu banal, dar neluat în considerare prea frecvent: care sunt costurile pe care trebuie să le plătească o companie pentru a avea „on site“ o echipă operaţională 24 de ore din 7, 365 de zile pe an? La o asemenea întrebare răspunsul automat este: „Dar cine are nevoie de aşa ceva?“. În mod neaşteptat, destul de multe companii. Dar care nu conştientizează acest lucru decât atunci când se confruntă cu un incident care generează un downtime neprevăzut. Iar costurile unui astfel de eveniment – frecvent, de altfel – se pot dovedi destul de ridicate, mai ales dacă, de exemplu, site-ul de comenzi este inactiv în momentul unei lansări de produs sau serviciu.
Un alt aspect care ar trebui luat în calcul este cel al serviciilor de backup şi restaurare a datelor. Nu foarte multe companii mici şi mijlocii au competenţe solide pe această zonă. Dar nevoie au în mod cert. Acest „minus intern“ poate fi compensat prin apelarea la serviciile şi know-how-ul furnizorului de servicii de colocare. Este un câştig şi acesta, pentru că elimină timpii morţi şi, mai ales, investiţiile nerentabile.
Serviciile de suport pe care le oferă Data Centerele de colocare sunt un argument important în favoarea alegerii acestora. La fel ca şi flexibilitatea de care dau dovadă în faţa solicitărilor clienţilor. Din fericire pentru potenţialii clienţi, criza economică a avut un efect benefic în acest sens, făcându-i să înţeleagă un adevăr simplu: clientul reprezintă principala resursă a unei companii.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite