Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Sistemul CDI, văzut prin ochii cercetătorilor reveniți īn țară

14 Februarie 2013



Ziua porților deschise” a reflectat viziunea despre România a cercetătorilor români reveniți din laboratoarele, universitățile sau institutele din Europa de Vest și SUA, acesta fiind unul dintre câștigurile principale ale manifestării. Dr. Titus Sandu, cercetător științific II, Laboratorul de Nanotehnologie Moleculară din cadrul IMT București, dr. Mihai Brezeanu, cercetător Honeywell România, dr. Marian Zamfirescu, cercetător științific I, departamentul Laseri din Institutul Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei, și Radiației și dr. Cristian Kusko, cercetător științific I, Laboratorul de Micro și Nanofotonică din IMT București, au exprimat idei nuanțate, care, developate și înțelese corect, constituie o radiografie informală a sistemului nostru de cercetare, la începutul lui 2013. În cadrul unui interviu acordat la sfârșitul evenimentului, am încercat să ajungem la esență.

La sfârşitul anului trecut a avut loc în România prima Conferinţă Naţio- nală a Cercetării şi Inovării, în cadrul căreia s-a făcut o analiză a sistemului naţional de CDI. Care consideraţi că sunt punctele forte ale cercetării din ţara noastră care trebuie consolidate pentru fundamentarea unei noi strategii de cercetare?


Dr. Mihai Brezeanu: În ultimii ani, principală întâmplare fericită din cercetarea românească a fost achiziţionarea de echipamente performante, de ultimă generaţie, fenomen care s-a petrecut în cadrul unor institute naţionale şi universităţi. Această tendinţă trebuie continuată şi dublată de folosirea la capacitate a acestor echipamente, în proiecte de cercetare cu finanţare publică şi în parteneriate cu industria. De asemenea, trebuie încurajat accesul tuturor categoriilor de studenţi (la licenţă, masteranzi, doctoranzi) la aceste echipamente. În acelaşi timp, merită remarcat faptul că din ce în ce mai multe companii, locale şi multinaţionale, desfăşoară activităţi de dezvoltare şi chiar de cercetare în România. De asemenea, e remarcabilă existenţa, în facultăţile cu profil tehnic, a unui număr încă semnificativ de studenţi şi de cadre didactice competente şi entuziaste. Din păcate, ei sunt departe de a forma o majoritate.

Dr. Marian Zamfirescu: Un punct forte al cercetării din România îl reprezintă înnoirea infrastructurii de cercetare ca urmare a investiţiilor din perioada 2005-2009. Acest lucru a permis abordarea unor tematici ştiinţifice altfel inaccesibile României. Cu toate acestea, nu a fost pe deplin eliminat decalajul tehnologic dintre România şi ţările tehnologizate. Continuarea programului Capacităţi ar consolida ceea ce s-a început înainte de criză economică şi a stagnat în ultimii câţiva ani.

Un alt punct bun al cercetării din România în ultimii ani îl reprezintă programele de finanţare prin Resurse Umane. Astfel de programe trebuie să continue pentru a încuraja reintegrarea cercetătorilor sau pentru a forma echipe de tineri cercetători.

„Slaba finanţare a domeniului din bugetul naţional poate fi compensată prin câştigarea cât mai multor proiecte cu finanţare directă din partea UE”.

În termeni de rezultate, cercetarea românească se află la multe capitole pe ultimele locuri la nivelul UE. Care credeţi că sunt principalele probleme ale cercetării şi cercetătorului din România care alimentează o astfel de dinamică negativă?


Dr. Cristian Kusko: Principala cauză este decalajul relativ mare economic, social şi cultural între ţara noastră şi ţările dezvoltate, decalaj care menţine un complex de cauze care amplifică problemele cercetării din România: o anumită incoerenţă în procesul de finanţare a cercetării ştiinţifice, fapt care se datorează atât condiţiilor economice, cât şi absenţei unei strategii a cercetării care să identifice domenile care pot furniza rezultate performante. Spre deosebire de ţara noastră, în naţiunile puternic industrializate cercetarea ştiinţifică şi doctorală se desfăşoară cu preponderenţă în centre universitare.

Dr. Mihai Brezeanu: În ţările în care cercetarea reprezintă un domeniu de succes, contribuţia majoritară la munca de cercetare vine din partea studenţilor.

Printre alte posibile cauze ale stării de fapt din cercetarea românească, merită, de asemenea, menţionate slaba legătură dintre cercetarea efectuată în institutele de R&D publice şi universităţi, pe de o parte, şi industrie, pe de alta, dar şi existenţa complexelor de inferioritate şi superioritate: lipsa de încredere în forţele proprii a multora dintre cercetători versus supraevaluarea propriei importanţe, întâlnită la altă categorie de cercetători.

Se vorbeşte din ce în ce mai mult la nivel european de paradigma specializării inteligente, menită să devină o nouă alternativă de valorificare a potenţialului cercetării din fiecare ţară şi din fiecare regiune. În acest context, din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt atuurile unice ale cercetării din România?

Dr. Mihai Brezeanu: Cercetarea în România se bucură de toate şansele de care se bucură cercetarea în oricare altă ţară a UE. Nu există atuuri unice, după cum nu există nici dezavantaje unice. Slaba finanţare a domeniului din bugetul naţional poate fi compensată prin câştigarea cât mai multor proiecte cu finanţare directă din partea UE: FP8, ENIAC etc. Întărirea legăturilor industrie – institute publice de cercetare & universităţi este un aspect foarte important, din care toate părţile vor avea de câştigat. În fine, pentru relevanţa şi capacitatea de (auto-) finanţare a cercetării româneşti, este de mare importanţă folosirea oportunităţii de a înfiinţa IMM-uri în jurul universităţilor şi a institutelor publice de cercetare (start-up companies), IMM-uri care să se bazeze pe o idee generată de către un student, un cadru didactic sau un cercetător din respectivele instituţii. Există deja în România firme care oferă finanţare pentru brevetarea unor asemenea idei şi pentru pornirea unor astfel de mici companii.



Dr. Titus Sandu: Specializarea inteligentă este un concept atrăgător pentru o ţară ca România, care nu este nici foarte mare şi nu are nici anvergură industrială/ tehnologică. În opinia mea, singurul atu major al României este potenţialul de creştere, inclusiv în domeniul cercetării şi totodată unul dintre motivele întoarcerii mele în ţară. Și în domeniul cercetării creşterea se poate baza pe specificul ţării: geografic, resurse naturale, umane etc. Totuşi, câteva semne sunt, de pildă crearea centrului ELI de la Măgurele. Sper să devină şi viabil şi funcţional.

Dr. Cristian Kusko: Cred într-o specializare inteligentă materializată prin proiecte ştiinţifice de mare anvergură şi bine definite.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite