Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Centrele de colocare, de la „necesitatea istorică“ la cerinţele actuale

27 Martie 2013



„Centrul de colocare“ este un tip de Data Center cu o destinaţie specială. Faptul că, în faza iniţială, principalii clienţi au fost şi sunt încă operatorii de telecomunicaţii reprezintă un element definitoriu pentru Centrele de colocare. Dar nu este singurul element de diferenţiere, după cum ne-a explicat Sorin Andone, sales manager NXDATA.

Din perspectivă istorică, termenul de „Carrier hotel“ – „strămoşul“ actualului Centru de colocare – este un concept apărut şi dezvoltat pentru prima oară în SUA.

Cel mai probabil, primul „Carrier hotel“ la nivel mondial a fost „60 Hudson Street“, centrul de colocare creat în „Western Union Building“, fostul sediu central al companiei Western Union din New York. După ce compania Western Union şi-a mutat sediul central în New Jersey, clădirea a căpătat destinaţia de „Carrier hotel“, adăpostind birourile a peste 100 de companii de telecomunicaţii, care îşi interconectau serviciile pe care le ofereau în cadrul unui aşa-numit „meet-me-room“, amplasat la etajul 9.

„Istoric, aceasta a fost probabil prima aglomerare majoră de operatori de telecomunicaţii. Un exemplu similar pe plan local, evident la altă scară, a fost «Palatul Telefoanelor», de pe Calea Victoriei. În clădirea aceasta exista o «aglomerare» de circuite şi echipamente aparţinând mai multor furnizori de internet, precum şi celor de la SNR, care deţineau principalul sistem de transport. Site-ul era cunoscut în lumea ISP-iştilor locali drept «Victoria X». Din cauza acestei concentrări de operatori, primul nod de internet exchange (RONIX) a apărut în locaţia respectivă“, explică Sorin Andone, sales manager NXDATA.

Condiţii sine qua non

Din punct de vedere economic, raţiunea apariţiei şi creării unor astfel de aglomerări este evidentă – beneficiile pe care operatorii de telecomunicaţii şi furnizorii de servicii le pot obţine prin prezenţa într-o astfel de locaţie depăşesc costurile serviciilor plătite unui centru de colocare. Iar principalul beneficiu urmărit este interconectarea cu un număr cât mai mare de alţi operatori/furnizori de servicii, respectiv capacitatea de a vinde şi/sau cumpăra servicii, precum şi cea de a face schimb de trafic cu alţi parteneri.

„Aceste «Carrier hotels» nu au sens dacă nu aglomerează un număr suficient de mare de operatori. Şi aceasta deoarece «atractivitatea» lor ca Data Center nu este dată exclusiv de condiţiile fizice de colocare pe care le oferă. Asigurarea continuităţii serviciilor este esenţială, dar ceea ce dă valoare unui «Carrier hotel» este, în primul rând, colocarea a încă minim 50 de operatori de telecomunicaţii, de exemplu. Pe lângă aceasta, este necesar să fie respectate alte câteva condiţii esenţiale. Prima condiţie – clientului să îi fie permis accesul cu fibră optică, nerestricţionat şi la un cost rezonabil. A doua condiţie – clientul să beneficieze de servicii de suport prompte. Accentul pus pe timpul de răspuns cât mai mic posibil şi nu pe un nivel înalt de complexitate al serviciilor se datorează faptului că majoritatea operatorilor îşi monitorizează echipamentele de la distanţă, deţinând o infrastructură avansată de management. Evident, trebuie îndeplinite şi condiţiile standard pe care le oferă un Centru de Date. Acestea sunt necesare, dar nu suficiente dacă nu este asigurată «abundenţa» operatorilor şi a capacităţii de interconectare cu fibră optică“, precizează Sorin Andone.

Clienţi şi clasamente

„Abundenţa“ furnizorilor de servicii de telecomunicaţii, Internet, telefonie, transport într-un Centru de colocare facilitează atragerea şi a unor operatori din alte categorii de servicii, cum ar fi cele de televiziune digitală, IPTV etc. Prin acest fenomen de agregare, un „Carrier hotel“ devine un cluster de servicii care au la bază necesitatea interconectării, respectiv a schimbului de trafic.

O imagine globală asupra traficului de voce/date desfăşurat în aceste noduri de interconectare din România – pentru a avea o estimare asupra mărimii unui „Carrier hotel“ – nu există însă mod real, explică oficialul NXDATA: „Aceasta pentru că datele publice referitorare la schimbul de date nu sunt întotdeauna relevante, mulţi operatori adoptând modelul de «peering privat». Numărul operatorilor prezenţi într-un centru de colocare poate fi un indice corect. Ţinând cont de acest criteriu, NXDATA se situează în primele 100 de centre de colocare din clasamentul mondial al celor aproximativ 11.000 de locaţii care găzduiesc noduri de trafic (conform peeringdb.com, o bază de date publică în care sunt prezente şi locaţii ce găzduiesc noduri de peering IP din întreaga lume). Este o informaţie relevantă asupra valorii traficului la nivel global, ţinând cont că, raportat la nivel mondial, România nu are un trafic IP foarte mare, datorită ratei de penetrare a Internetului. Asta chiar dacă în ceea ce priveşte viteza de conexiune ne clasăm undeva în primele 10 ţări.“

Revenind însă la clienţi, trebuie făcută precizarea că operatorii telecom şi furnizorii de servicii nu reprezintă singurii clienţi ai centrelor de colocare. Acestora li se adaugă o categorie de instituţii şi organizaţii a căror activitate se bazează pe tranzacţiile electronice. Prezenţa acestui tip de clienţi în centrele de colocare este justificată prin necesitatea interconectării respectivei organizaţii cu furnizorii de servicii pentru tranzacţiile de pe pieţele de capital. Este o necesitate stringentă pentru că multe dintre aceste tranzacţii se produc în mod automat (aşa numitul „high frequency trading“), iar latenţa de ordinul milisecundelor poate influenţa sensibil randamentul organizaţiei. „Latenţa scăzută şi securitatea ridicată au făcut ca, în timp, plaja clienţilor centrelor de colocare să se extindă. În România însă, aceste criterii nu sunt atât de importante din punct de vedere economic, prin urmare, nu se află pe primele locuri în ierarhia argumentelor pe baza căreia se alege un centru de colocare. Probabil că, în timp, odată cu dezvoltarea mediului economic autohton astfel de condiţii vor începe să aibă importanţa lor şi pe plan local. Până atunci însă, noi, în cadrul NXDATA, ne menţinem deschişi către orice nouă categorie de clienţi, cum ar fi de exemplu furnizorii de conţinut, aplicaţii cloud sau de servicii de backup“, conchide Sorin Andone.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite