Revista >> Mai - Iunie 2013 [Nr. 155] >> Cercetare & Invatamant superior

Suntem înaintea spectacolului numit „inovare“ care poate schimba România

Alexandru Batali

03 Iunie 2013

Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii "Bouillon de culture". Pornind de la acest model clasic am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Prof. dr. ing. Adrian Curaj, directorul Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior a Cercetării și Dezvoltării (UEFISCDI) şi preşedintele ANCS în 2010, este invitatul acestei ediții.

1. Principala dumneavoastră calitate
Sunt perseverent şi cred că am capacitatea de a avea imaginea de ansamblu, ceea ce mă ajută să văd lucrurile pe termen lung. Este important că sunt însoțit în ceea ce fac de rațiune și pasiune în același timp, un echilibru dinamic moștenit de la ambii părinți.

2. Principalul defect
Nu reuşesc să realizez atât cât mi-aş dori. Îmi pun adesea prea provocator ţintele faţă de timpul fizic şi resursele disponibile. Sunt prea mult atras de lucrurile pe termen lung şi uneori minimizez planul prezent. As mai spune ca sunt workaholic, “uitând” adesea de celelalte laturi ale vieţii.

3. Deviza după care vă călăuziţi în profesie
Numai mintea noastră şi determinarea creează limite. Cu pasiune în ceea ce faci poţi obține lucruri speciale. Le doresc copiilor, studenţilor și colaboratorilor mei să ajungă cât mai repede să facă cu placere ceea ce fac, aşa cum reușesc eu însumi.

4. Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător
Creativitatea şi caracterul. Nu pot să aleg o singură calitate: sunt foarte puţine locuri în care mai poţi obţine lucruri deosebite decuplat de tot ce este în jur. Prefer oameni creativi, inovatori, dar mă interesează capacitatea lor de relaţionare și caracterul.

5. Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare
În primul rând, îmi plac partenerii determinaţi, cei care au pornit pe un drum crezând în el şi pe care îi simt vibrând, în timp ce pun în ceea ce fac tot ce este mai bun.

6. Locul unde aţi dori să faceţi cercetare
Probabil fiecare visează să ajungă în spațiul unde există elite, unde ar fi aproape de oameni care marchează conceptual domeniul în care lucrează. Cum se ştie, premisa să ajungi să faci performanță de nivel înalt este să lucrezi cu cei mai buni. Folclorul spune că „precondiţia pentru un câştigător de premiu Nobel este să fi lucrat cu un câştigător de premiu Nobel”… Dincolo de folclor, este însă foarte important să iei din ceea ce radiază oamenii de ştiinţă deosebiţi. Atunci când sunt și formatori de caractere, eu cu respect îi numesc „profesori adevărați”.

Personal am avut şansa să fac cercetare în industrie și la Universitatea Politehnica din București, prima dragoste fiind legată de roboți industriali și conducerea lor, „robot control”. Această pasiune se vede și în prezent; alături de colegii din UPB, profesorul Ion Ion în mod deosebit, am creat un robot mobil păşitor (MERO) aflat în catalogul mondial al roboților pășitori. Legat de roboți și algoritmi de conducere, anul acesta am câștigat pentru un brevet, ca membru într-o echipă condusă de un cercetător de excepție, dr. Luige Vlădăreanu, o medalie de aur la Salonul de Invenții de la Geneva.

Sunt implicat din ce în ce mai mult în domeniul studiilor prospective. Sunt la Școala Națională de Studii Politice şi Administrative şeful catedrei UNESCO pentru politici în ştiinţă şi inovare. În acest context am colaborat în ultimii 3 ani cu peste 250 de profesori, cercetători, experți deosebiți din străinătate, care au venit în România și au participat la evenimente din seria „Dialogurilor de la Bucureşti”. Am atras tineri în jurul nostru, se formează o nouă generaţie de oameni pasionați de inteligența strategică, se scriu teze de doctorat pe această temă, se publică la vârf.

În concluzie, dacă nu există încă un loc dezirabil, ai șansa să-l creezi. Trebuie doar un pic de viziune și multă determinare, înţelegerea faptului că echipa poate face diferența în majoritatea domeniilor.