Revista >> Iulie - August 2013 [Nr. 157] >> Cercetare & Invatamant superior

Tinerii cercetători ai INCD COMOTI au ales să construiască viitorul aici și acum

CS III Dr.ing. Cleopatra Cuciumita; CS III Dr.ing. Raluca Voicu; CS III Dr.ing. Ionut Porumbel

30 Iulie 2013

Ești un tânăr absolvent al unei universități tehnice românești. Sau, „mai grav”, poate că ai absolvit o universitate străină și te-ai întors, mânat de vreun dor nedefinit sau de vreo atracție inexplicabilă către începuturi. Ai inima plină de elan, mintea plină de de teorii și ecuații complicate, pe care te miri și tu că, în sfârșit, chiar le poți înțelege, sufletul plin de vise și crezi că tot ce zboară se optimizează (mai ales dacă ai terminat Facultatea de Aeronave sau ai visat la zbor de când îți poți aduce aminte). N-ai niciun pic de experiență, dar ești convins că te poți descurca și fără. N-ai relații, n-ai cunoștințe personale în domeniul la care visezi. Nu faci parte din „sistem”. Și-ți dorești să începi să-ți construiești o carieră în aviație. Mai ești și ambițios, așa că țintești sus. Proiectare, dezvoltare, cercetare. Numai cerul e limita și poate nici el. Complicată situațiune, așa-i?

Foarte mulți dintre noi, tineri absolvenți români de studii tehnice, am ajuns aici. Cei mai mulți au renunțat, atrași de cariere mai avantajoase financiar sau descurajați de lipsa de oportunități și perspective, alții au ales calea emigrării, mult mai sigură și mai lucrativă.

Și totuși, câțiva, puțini, am rămas. Am supraviețuit. Selecție naturală? Pe unii dintre noi ne găsești în orele de program și mult dincolo de ele la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Turbomotoare COMOTI, din București. Suntem noi, ale căror nume sunt de găsit în dreptul semnăturii acestui articol, și sunt și alții. Nu-i vom numi direct, pentru că, deși puțini dintre miile de absovenți din fiecare an, sunt mulți prin raportare la spațiul alocat acestui material. Îi vom numi, generic, generația noastră din INCD Turbomotoare COMOTI. Și vom fi mândri de noi înșine.

Reprezentăm 11,5% din numărul total de angajaţi ai Institutului şi aproximativ 25% din numărul total de ingineri , dintre care 15% au obținut deja un titlu de doctor în știință, iar 20% sunt pe cale de a o face, fiind studenți la doctorat. Conducem deja două departamente ale institutului. Conducem proiecte naţionale şi internaționale sau coordonăm echipe de cercetare, pachete și module de activități în acestea. Publicăm în reviste științifice de prestigiu, având peste 50 de lucrări publicate ca prim-autor, 4 brevete de invenţie naţionale, 1 brevet internaţional şi 3 cereri de brevet naţionale şi una internaţională depuse. Mergem la conferințe și expoziții, ne simțim egalii colegilor noștri din străinătate și-i facem, de multe ori, să se întrebe, măcar pentru câteva clipe, dacă nu cumva tot ce știu despre România nu e, poate, un pic exagerat. Participăm la cursuri de perfecționare la universități de renume din Europa și facem parte din asociaţii profesionale de prestigiu, precum ASME, AAAR, ACS, SRA. De cele mai multe ori, primim, mai direct sau mai pe ocolite, oferte de muncă. Pe care le respingem. Deocamdată. Pentru că suntem ocupați aici. Construim. Greșim, dar acceptăm că am greșit și învățăm din greșeli. Arătăm că se poate și altfel și că acel altfel înseamnă mai bine. Schimbăm mentalități? Măcar încercăm.

Evident, e greu. Ne lovim de obstacole mai multe și mai mari decât colegii noștri născuți ceva mai devreme. Orele noastre de lucru sunt mai lungi. Poate de aceea salariile orare sunt atât de mici. Ni se reproșează, câteodată, lipsa de experiență, nu suntem luați în serios întotdeauna și, din când în când, suntem puși să facem muncă sub calificarea noatră, doar pentru că suntem „ăia micii”. Nu renunțăm însă, pentru că suntem orgolioși, cum am mai spus. Și pentru că avem și sprijin: atunci când începem să ne apropiem de capătul puterilor sau al răbdării, după caz, măcar unii dintre colegii noștri mai experimentați ne întind o mână de ajutor. Avem și o bază logistică solidă, în mare parte la nivelul institutelor de cercetare occidentale și uneori chiar peste majoritatea acestora. Suntem promovați și ni se acordă de cele mai multe ori încrederea. Suntem încurajați sau măcar lăsați să ne urmăm visele și să ne căutăm propriul drum în carieră. Așa că, atunci când ne e greu, rezistăm gândindu-ne la asta.

Ce sperăm? Să ne facem bine treaba pe care o avem. În primul rând „să ne iasă”. proiectele la care lucrăm, pentru că în cercetare relația dintre efortul depus și rezultatele obținute nu e niciodată liniară. Să ne vină idei și să fim sprijiniți să le punem în practică. Să nu mai fie nevoie să explicăm membrilor de familie și prietenilor care lucrează în marketing, sau în sistemul bancar, sau în IT, sau în... Mă rog, familiei și prietenilor, de ce acceptăm să fim plătiți așa, când am putea câștiga măcar dublu în alt domeniu sau în alt loc. Să fim recunoscuți și promovați după meritele fiecăruia dintre noi, nu după primele cifre din CNP. Să ne construim o carieră. Și, când vom fi încetat să ma fim „tinerii”. cercetători ai INCD Turbomotoare COMOTI, să nu uităm nimic și să facem așa încât viitorii tineri cercetători să aibă şi mai mult sprijin și mai puține obstacole.