.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Premiile nimanui
Premiile ITC ale Romaniei, programate sa se desfasoare la finele lunii martie, au fost amanate sine die, decizie previzibila avand in vedere informatiile care au circulat in ultima perioada. Impotmolirea acestui eveniment, neutru si national, dupa numai patru editii, in urma unui complex de orgolii, neintelegeri, pasivitate si concurenta este o confirmare in plus a lipsei unui numitor comun in industria romaneasca de ITC. La nivel conceptual, Premiile ITC ale Romaniei aveau toate sansele sa se impuna. Intre Events, compania organizatoare, si Varujan Pambuccian a existat intotdeauna o legatura evidenta, deci exista un patron spiritual, juriul era format din cativa oameni notorii de presa, un consultant relativ cunoscut si un consilier din MCTI, de asemenea, o figura reprezentativa a industriei locale, iar sistemul de vot era unul transparent si democratic. Daca plecam de la aceste premize si ajungem la anuntul sec de mai zilele trecute, se naste firesc intrebarea: Ce a mers rau?
Actiunea de ingropare a inceput cu scrisoarea deschisa a directoarei unui cunoscut trust de presa care acuza unele carente de organizare si anunta retragerea din juriu. Am inteles si apreciat argumentele, insa nu prea am inteles cu ce a diferit modul de organizare de anul acesta fata de cel al anilor trecuti. Din punctul meu de vedere a existat aceeasi „balbaiala” din fiecare an, parteneriate media incheiate pe genunchi, nominalizari confuze, premii discutabile, vine/nu vine presedintele etc astfel ca, membrii juriului, daca voiau sa se retraga o puteau face de la prima editie, cu intrebarea fireasca: de ce au acceptat de la bun inceput?
Realitatea ca mai toate publicatiile dau premii nu e un lucru rau, insa Premiile ITC ale Romaniei, fara sa ignor faptul ca erau si o afacere in sine, puteau fi singurele reprezentative. De altfel, evenimentul aducea la Cotroceni cam toate personalitatile de seama ale breslei, iar comunicatele de presa ale companiilor se mandreau nu doar cu premiile in sine ci si cu nominalizarile. Un astfel de eveniment starneste orgolii si interese, si daca recunoasterile oferite de publicatii pot fi justificat partinitoare, in cazul Premiilor ITC ale Romaniei, neutralitatea ar fi fost caracteristica definitorie. Din acest punct de vedere, unul dintre viciile de organizare a fost probabil si cooptarea in juriu, nu a unor jurnalisti, ci a unor directori de trusturi de presa, ale caror talente sunt directionate, in mod justificat, mai mult catre afaceri si mai putin catre scriitura. Poate o idee buna ar fi fost si prezenta in juriu a unor jurnalisti tineri a caror neutralitate e data de libertatea reala de miscare.
Dar asa cum, pe piata autohtona, copilul cu moase multe ramane cu buricul netaiat, tot astfel si premiile noastre neutre si nationale, ocrotite de nume bune ale IT-ului local, au devenit ale pietei, adica ale nimanui si implicit nesemnificative si inutile.
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să învăţăm din această criză
