Revista >> Noiembrie - Decembrie 2013 [Nr.160] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea românească pe „Pluta Meduzei” - între naufragiu, disperare şi speranţă -

Alexandru Batali

02 Decembrie 2013

Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii „Bouillon de culture". Pornind de la acest model clasic, am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Academicianul Dan Dascălu, fostul director al IMT București, este invitatul acestei ediţii.

1.Principala dumneavoastră calitate

Perseverenţa. În „aliaj” cu un strop de „nebunie” în abordarea unor lucruri noi, dincolo de cele considerate fezabile de către cei din jur. Este nevoie de perseverenţă, pentru că, după faza optimistă de început, vine un moment în care îţi dai seama de dificultăţile reale ale întreprinderii în care te-ai angajat şi trebuie să mergi înainte, insuflând încredere echipei şi găsind soluţii.

2.Principalul defect

Este dificil să te autoanalizezi. Nu vreau să fiu ipocrit indicând un defect care ar putea să fie interpretat ca altruism, generozitate, încredere exagerată în oameni etc. Fiind în dificultate, mă eschivez şi indic ca principal defect... tot perseverenţa, deoarece implică renunţări şi te împiedică să ai o adevărată viaţă de familie (în special atunci când copiii au nevoie de ceva mai mult decât de „un tată de duminică”).

3.Deviza după care vă călăuziţi în profesie

Nu am o astfel de deviză, dar în clipele mai dificile îmi amintesc de „Seamănă şi pe piatră: din sămânţă moartă, putrezită, din gunoiul paserilor care vor veni să prade, se va naşte sămânţa viitorului, care va creşte” (Nicolae Iorga, Cugetări, 1911). Este o cugetare „eretică”, dacă ne gândim la parabola din Evanghelie.

4.Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător

Motivaţia pentru cunoaştere şi autoperfecţionare. Trebuie să fie însă dublată de inteligență şi talent. Nu toţi tinerii alături de care am lucrat cu plăcere de-a lungul carierei mele au ajuns profesori la mari universităţi din străinătate, însă unii dintre ei (puţini) au ajuns.

5.Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare

Apreciez consecvența şi spiritul de fair-play, dar mai ales disponibilitatea pentru o colaborare deschisă, în spirit „win-win” (câştigă amândoi). Este spiritul care guvernează aşa-numita „inovare deschisă” (open innovation), concept extrem de preţuit în momentul de faţă. Fără a intra în detalii, drumul de la idee la produs nu urmează un parcurs liniar într-o firmă; el interferează cu alte proiecte, care pleacă din, sau sunt valorificate în alte organizaţii.

6.Locul unde aţi dori să faceţi cercetare

Îmi doresc, pentru colegii mai tineri, să facă cercetare într-o universitate care generează, transmite şi exploatează cunoaştere. Un exemplu care m-a impresionat este cel al Universităţii din Linkoping (Suedia), unde am vizitat laboratoarele de cercetare şi parcul ştiinţific. Am rămas cu imaginea laboratoarelor diverselor discipline, înşiruite pe un lung culoar, cu uşile deschise (la propriu). Este modelul pe care l-am avut în minte atunci când am organizat (pe scară mult mai mică) aşa-zisa „zonă gri” din INCD-Microtehnologie (IMT-București), loc în care cercetătorii din diverse compartimente de cercetare gestionează o aparatură ultramodernă şi în care interacţiunea dintre fizicieni, chimişti, ingineri este directă şi extrem de productivă.

7.Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult