Revista >> Noiembrie - Decembrie 2013 [Nr.160] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea românească pe „Pluta Meduzei” - între naufragiu, disperare şi speranţă -

Alexandru Batali

02 Decembrie 2013

Descoperirea experimentală a grafenei (strat monoatomic de atomi de carbon, cu proprietăţi electronice şi optice extraordinare), pentru care Andrei Geim şi Konstantin Novoselov (Universitatea din Manchester, Anglia) au primit Premiul Nobel pentru Fizică (2010). Cu puţin înainte de atribuirea acestui Nobel, am semnat în calitate de Director al IMT (Institutul Naţional de Microtehnologie) un contract pentru finanţarea unui centru de cercetare dedicat nanomaterialelor bazate pe carbon (inclusiv grafena). La data înaintării proiectului nu existau în lume decât trei centre de acest fel (în SUA, Japonia şi Coreea de Sud). Construcţia centrului românesc a început efectiv abia de curând, după depăşirea unor dificultăţi administrative incredibile.

8.Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi

Voi aminti numele lui Henri Coandă, deşi formarea şi activitatea mea nu au nimic comun cu aerodinamica. Celebrul inginer român a ţinut la începutul anilor 70 o cuvântare fulminantă în „marele amfiteatru” al Politehnicii: îndemnul final a fost „Îndrăzniţi!”. L-am luat ca un mesaj adresat mie personal. Cu doctoratul în electronică abia obţinut, visul meu era să scriu o carte în limba engleză, sintetizând toate rezultatele publicate de mine până atunci în revistele din ţară şi din străinătate. Negăsind susţinere în apropiere, am încercat (fără succes) să ajung la Henri Coandă, personalitate căruia mi se părea că nimeni nu îi poate refuza nimic. Visul mi s-a îndeplinit mai târziu (1974), când am publicat în Editura Academiei, în coeditare cu o editură din Anglia, o monografie ştiinţifică originală. Am avut o „recidivă” cu o lucrare de sinteză în 1977, cele două volume scrise direct în limba engleză totalizând circa o mie de pagini tipărite. Ele nu ar fi apărut probabil niciodată dacă nu aş fi primit acest impuls: „Îndrăzneşte!”.

9.Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică

O suită de profesori din Politehnica din Bucureşti au jalonat drumul meu în electronică. Prof. Gheorghe Cartianu a lansat studenţilor o provocare: „Cine se pregăteşte şi prezintă un subiect din cursul următor?”. Am ajuns astfel la tablă, „predând” pentru prima oară în sala de curs. Prof. Mihai Drăgănescu este cel care m-a atras în activitatea de cercetare şi mi-a dat o temă: calculul impedanţei unui nou tip de dispozitiv electronic. Când am venit cu rezultatul, a scos un dosar, a verificat şi mi-a spus: „La aceeași soluţie am ajuns şi eu, publicăm împreună un articol”. A fost singurul articol ştiinţific pe care l-am scris împreună cu Profesorul, care a girat proiectul meu de diplomă şi m-a condus la doctorat. Trebuie să recunosc că metoda de calcul pe care o folosise Domnia sa era mult mai elegantă şi am utilizat-o în multe alte lucrări scrise în anii următori. Am mai avut o lucrare superbă semnată împreună cu un alt profesor al meu (Andrei Țugulea), scrisă însă mult mai târziu şi publicată în Journal of Applied Physics. Nu am fost studentul Prof. Ion I. Agârbiceanu, dar Domnia sa mi-a fost referent la teza de doctorat (noiembrie 1970) şi a avut o apreciere deosebit de caldă a lucrării, gest pe care nu l-am putut uita. Toţi cei patru profesori de la Politehnica sunt nume mari în galeria Academiei Române.

10. Liderul din sistemul CDI pe care îl admiraţi

Prof. Anton Anton, deoarece spune ce (va) face (ce intenţionează să facă) şi face ceea ce spune. Cercetarea românească are nevoie de sinceritate şi de consecvență.

11.Principalul merit în sistemul de CDI

La această rubrică cel întrebat trebuie să arate ce a făcut pentru sistemul CDI din România. În cazul meu, dacă există merite, ele sunt „infinitezimale”, incomparabile cu cele ale unor lideri care au avut un rol de jucat la nivelul întregului sistem. Un rezultat vizibil este crearea unui nou institut de cercetare, Institutul de Microtehnologie, IMT (1993), devenit în 1996, în urma joncţiunii cu ICCE, institut naţional. Institutul trebuia să colaboreze cu industria de pe platforma Băneasa, dar activitatea pe această direcţie s-a atenuat rapid, pe măsură ce întreprinderile au fost privatizate, după care şi-au redus sau chiar şi-au încetat activitatea. IMT s-a reorientat spre cooperări externe, fiind, din acest punct de vedere, institutul naţional cu cea mai bună participare în programele europene (Raportul pentru Inovare, Comisia Europeană, iunie 2011). Materialele CE pentru „agenda digitală”(noiembrie 2013) au inventariat proiectele de cercetare din tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (2007-2012): din nou IMT a fost cel mai bun dintre institute, depăşind şi firmele străine care activează în România. Orientarea către „microtehnologii”(tehnologii de microsistem, de exemplu realizarea de „microsenzori”) s-a dovedit inspirată. Acest domeniu „exotic” acum 20 de ani a ajuns la maturitate şi este încorporat în industria de micro- şi nanoelectronică. IMT participă la proiecte iniţiate şi coordonate de firme (programul ENIAC, parteneriat public-privat în nanoelectronică).

12. Regretul cel mai mare