Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Finantele alearga dupa banii industriei de software - Fiscalitatea muncii in economia romaneasca

06 Aprilie 2006



ANIS si-a luat in serios rolul de asociatie profesionala focalizata pe strategii nationale si planuri pe termen lung si, in ultima perioada s-a implicat activ intr-o serie de proiecte relevante. Alaturi de initiativa 1001 specialisti, despre care am amintit in editia precedenta, ANIS s-a remarcat printr-o analiza asupra evolutiei fiscalitatii muncii in Romania, cu precadere in industria de IT. Cum forta de munca reprezinta unul dintre principalele costuri pentru orice firma de software, interesul ANIS pentru acest aspect este unul declarat si dovedit prin implicarea activa in combaterea intentiei ministrului de finante Sebastian Vladescu de a elimina avantajele fiscale pentru programatori, in toamna anului trecut. Se pare insa ca anul trecut a fost castigata doar o lupta, iar Ministerul de Finante nu a renuntat definitiv la aceasta initiativa, ci a mutat-o la Consiliul Concurentei care, pe motiv ca aceasta scutire este considerata ajutor de stat, a declarat-o inacceptabila. Cel putin teoretic, in acest moment softistii vor fi nevoiti sa plateasca impozit in 2006, dar ultima decizie apartine Parlamentului prin aprobarea noului Cod Fiscal.
Impozitul pe venit, contributiile angajatului si contributiile angajatorului, cele trei componente ale fiscalitatii muncii au avut in ultimii 10 ani evolutii individuale diferite, cu cresteri, reduceri si transferuri intre angajat si angajator. Aceste componente au inregistrat o crestere constanta din 1998 pana in 2001, cand a fost atins un maxim, iar dupa, o scadere continua. Aceasta evolutie a facut ca in 2004 nivelul impozitarii a revenit la cel din 1998, pentru ca sa scada din nou in 2005 o data cu introducerea cotei unice. Daca in anul de maxim 2001, fiscalitatea asociata unui salariu de 1.000 dolari se traducea printr-un cost total de personal de 2,8 ori mai mare decat venitul net al salariatului, acest raport s-a redus la 2,3 in 2004 si 1,9 in 2005. Privind din perspectiva angajatului, salariul net reprezenta doar 50% din salariul brut (la 1.000 USD) in 2001 si a crescut apoi pana la 59% in 2004 si 70% in 2005.
In acest context al fiscalitatii generale, industria de software si servicii a beneficiat, incepand cu trimestrul IV 2001, de bine cunoscuta scutire de impozit pe veniturile personalului care dezvolta software. In momentul initierii, aceasta facilitate a adus avantaje substantiale in comparatie cu alte sectoare. Salariul net al angajatilor respectivi a crescut de la 57%-50% din brut (pentru salariile de 500 si 1000 de dolari) la 80%, adica un plus de 150-300 de dolari, iar pentru firma, costul total al salariului net a scazut de la 2,4-2,8 la doar 1,7. Aceste diferente fata de impozitarea normala s-au diminuat treptat in anii urmatori datorita scaderii nivelului general al fiscalitatii, iar in 2005 introducerea cotei unice a redus considerabil avantajul scutirii de impozit. De exemplu, costul total al salariului net de 1,6 pentru programator se compara acum cu 1,85-1,91 pentru angajatul standard. Cu toate acestea, impozitul zero isi pastreaza un efect stimulativ de necontestat si ramane de altfel singura masura prin care statul a acordat un avantaj direct specific industriei de software.
Analiza evolutiilor din ultimii ani evidentiaza si faptul ca impozitarea cea mai puternica s-a facut si se face prin contributii si nu prin impozitul pe venit. Suma contributiilor angajatului si angajatorului a reprezentat tot timpul peste 2/3 din totalul “poverii” fiscale si aceasta pondere a crescut continuu. Pentru salariul de 500 USD, ponderea contributiilor in totalul impozitarii era de 67% in 1999 si 74% in 2004, pentru ca in 2005 sa se ridice la 81%. Acest procent este, evident, 100% in cazul angajatilor care dezvolta software si sunt scutiti de impozit.
Evolutia contributiilor personale in ponderea fiscalitatii muncii:


Comparatiile internationale arata ca nivelul contributiilor din Romania este nu numai cel mai inalt din tarile central-est europene, dar depaseste cu mult chiar valorile din unele state vest europene cum ar fi Anglia, Germania sau Austria.
Microintreprinderea ca forma de evitare


In aceste conditii, firmele de software au adoptat o serie de forme de evitare legala a fiscalitatii muncii, cea mai raspandita fiind plata salariilor prin microintreprinderi. In studiu se face o analiza comparativa a indicatorilor microintreprinderilor si ai celorlalte firme din sector, evidentiindu-se evolutii (cum ar fi acumularea in microintreprinderi a 50-60% din profiturile sectorului sau o profitabilitate medie de 3-4 ori mai ridicata decat la restul firmelor) explicabile prin practica mutarii salariilor. O tentativa de cuantificare a fenomenului indica pentru perioada 2002-2004 un volum anual de 20 – 35 mil.USD al salariilor platite prin microintreprinderi, reprezentand un sfert din totalul veniturilor salariale reale ale sectorului. Prin aceasta metoda veniturile nete ale angajatilor implicati au crescut de 2 ori la aceleasi costuri pentru firma si s-au evitat cel putin 30% din impozitele legate de personal ale sectorului. Desi sumele transferate si impozitele evitate au crescut semnificativ ca valoare absoluta, ele au scazut in termeni procentuali, ceea ce indica o tendinta de diminuare a fenomenului. Plata salariilor prin microintreprinderi se practica la scara intregii economii, dar in industria software este mai accentuata datorita specificului activitatilor, ponderii ridicate a costurilor de personal si a salariilor mai mari fata de alte sectoare.
Reducea fiscalitatii ca avantaj competitiv


Romania este pe cale sa devina un reper important pe lista centrelor internationale de dezvoltare software. Cele mai importante companii multinationale au deschis in Romania centre de dezvoltare si suport pentru care au angajat sute de profesionisti: IBM ( 250 persoane), Oracle (peste 600), HP, Alcatel ( peste 800). Alaturi de competentele tehnice si lingvistice ridicate ale tinerilor, fiscalitatea redusa din sector-ul IT a fost unul dintre atu-uri. Astfel in loc sa emigreze catre Statele Unite sau alte tari dezvoltate, acesti tineri au ramas in tara si populeaza mari centre tehnologice in Bucuresti, sau Timisoara, deoarece fiscalitatea redusa a permis ca salariile sa atinga niveluri satisfacatoare.
Concurenta, insa, pentru atragerea acestor investitii este foarte mare, iar tari ca India, China sau Malaezia ofera, de asemenea, conditii avantajoase. Se impune astfel un discernamant din partea autoritatilor dar si crearea unui lobby din partea tuturor factorilor implicati pentru pastrarea unor facilitati strategice.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite