Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cercetarea românească, un pom cu multe fructe ce trebuie culese la timp

11 Iunie 2014



Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii „Bouillon de culture". Pornind de la acest model clasic, am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Prof. dr. ing. Florin Teodor Tănăsescu, Vicepreşedinte al Academiei de Stiinţe Tehnice din România şi Secretar de Stat în Ministerul Cercetării şi Tehnologiei în perioada 1992-1996, este invitatul acestei ediţii.

1. Principala dumneavoastră calitate?
Deschiderea pentru ceea ce este nou şi poate fi util, capacitatea de a forma echipe de cercetare şi a te contopi cu ele în dezvoltarea şi promovarea unor probleme interdisciplinare reprezentând mari provocări ştiinţifice şi industriale.

2. Principalul defect?
Nu cred că poate fi doar unul, care să se manifeste permanent. Viaţa şi implicarea în problemele ei te pun în situaţia ca, în funcţie de deciziile ce trebuie luate, să apară „variante de defecte” de care să nu scapi, pentru care poţi fi judecat. Important este să le recunoşti, să nu le repeți şi să nu le transformi în „permanenţe”!

3. Deviza după care vă călăuziţi în profesie?
Este cea potrivit căreia orice cercetare este o provocare pentru care trebuie să găseşti un răspuns, să înţelegi că ce vrei tu să faci o gândeşte şi altul și, în consecinţă, trebuie să citești mult, să ai capacitatea ca, plecând de la o bază de cunoaştere cât mai largă, să poți „grefa” pe ea contribuţiile tale, să ai curajul de a „te bate” pentru a convinge, că echipa de cercetare, competenţa, compatibilitatea membrilor săi și existenţa unui „leader” recunoscut şi urmat de echipă, reprezintă cheia succesului.

4. Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Mai întâi să aibă pasiunea şi înţelegerea că cercetarea ştiinţifică nu se dezvoltă doar în cele 8 ore ale programului, că ea este o permanenţă în gândurile celui care a optat pentru o asemenea carieră cu veşnice provocări, în care alternanţa satisfacţie/insatisfacţie este o prezenţă. Să nu te minţi cu un rezultat apărut facil, care poate să-ţi adoarmă responsabilitatea faţă de soluţie, de provocările încă „ascunse”.

Aş mai dori ca cercetătorul să înţeleagă că cercetarea nu este un scop în sine, ca ea trebuie să răspundă unor necesităţi ale societăţii, fie că este vorba de cunoştinţe, fie de aplicaţii ale acestora.

5. Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Angajarea totală în Proiect, plusvaloarea adusă soluţiei finale prin contribuţia specifică specialităţii lor. Să aibă iniţiative şi să nu aştepte doar să li se sugereze ce trebuie să facă. Să gândească şi să acţioneze ca şi cum „partenerul parte” ar trebui el să facă totul.

6. Locul unde aţi dori să faceţi cercetare?
Acolo unde aş putea să construiesc un colectiv de cercetare în care să folosesc experienţa pe care am capătat-o la dezvoltarea Institutului de Cercetări Electrotehnice (ICPE), unitate de cercetare în electrotehnică înscrisă în istoria tehnicii româneşti prin numeroase priorităţi în cercetare şi dezvoltare industrială, modernă şi „europeană” pentru acei ani. Și să pot simţi acelaşi spirit de angajare, pasiune şi responsabilitate pentru ceea ce faci, mândria că aparţii unei categorii aparte de oameni!

7. Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
Cred că descoperirea care a schimbat rapid faţa lumii şi care poate fi considerată ca esenţială în schimbarea acesteia poate fi atribuită lui NIKOLA TESLA, autor a peste 112 de patente în SUA, inclusiv faimosul patent 382280 privind transmiterea energiei la distanţă - dezvoltarea generatoarelor şi motoarelor de curent alternativ care reprezintă punctul de plecare al transportului modern de energie electrică în curent alternativ la distanţă şi utilizarea electricităţii în toate procesele pe care le cunoaştem astăzi.

8. Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
Se disting două personalităţi cărora le păstrez o sinceră preţuire: Academicianul Andrei Ţugulea, format în şcoala de Electrotehnică teoretică a Academicianului Remus Răduleţ colaborator al acestuia alături de Academicianul Alexandru Timotin la elaborarea Lexiconului Tehnic şi al Tezaurului de concepte al CEI, deschizător al unor direcţii de cercetare în electrotehnica teoretică, şi Academicianul Toma Dordea, specialist recunoscut în construcţia maşinilor electrice, format în şcoala lui Plautius Andronescu, Alexandru Nicolau şi Cornel Miclosi de la Timişoara.

9. Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică?
Scoala mi-a oferit ocazia de a urmări personalităţi ajunse la maximul performanţelor lor ştiinţifice: Remus Răduleţ, Ion Antoniu, IS Gheorghiu, Radu Voinea, Nicolae Ciorănescu, Ascanio Crişan, întreaga pleiadă de asistenţi ajunşi recunoscuţi dascăli şi oameni de ştiinţă precum Andrei Ţugulea, Alexandru Timotin, Constantin Mocanu, Constantin Bala, Alfons Ifrim, Hermina Albert, toţi impresionând nu doar prin cunoştinte, dar şi prin ţinuta lor, prin invitaţia pe care ne-o făceau de la distanţă de a-i alege ca modele!



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite