Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Mitul Supereroului sau Efectul „Superman”

31 Iulie 2014



Am văzut multe erori în domeniul managementului HR şi întotdeauna le spun clienţilor care solicită servicii de consultanţă că rareori devin fatale. Atât timp cât nu se repetă obsesiv, cât nu devin de o redundanţă periculoasă, erorile care privesc oamenii pot fi corijate şi deturnate, astfel încât să producă efecte minime.

Cea mai frecventă eroare din domeniul resurselor umane, al recrutării şi selecţiei, mai exact, este reprezentată de Mitul Supereroului sau Efectul „Superman”. Şi este una fatală.

Ce înseamnă Mitul Supereroului şi cine este Superman?
Mitul Supereroului este credinţa unui manager că există angajaţi cu puteri miraculoase, întotdeauna exteriori organizaţiei pe care o conduce, care trebuie aduşi în firmă cu orice preţ, pentru că doar ei pot rezolva problemele spinoase, care nu-şi găsesc soluţia.
Apare în general în firmele mici şi medii, aflate în plină expansiune sau în criză, dar am văzut cazuri şi în marile corporaţii.
Superman este aşadar super-angajatul care poate rezolva ceea ce nimeni înaintea lui nu a reuşit. Este omul cu superputeri, care, fără ajutor şi fără o linie directoare, face minuni.
Cel mai frecvent, supereroii sosesc şi pleacă pe aceeaşi bandă rulantă: vin pe covor roşu şi părăsesc platoul pe uşa din spate, lăsând în urmă terenul propice unui alt supererou. Dar există şi cazuri în care unul singur a avut efect imediat şi devastator.

Care este scenariul?
De regulă, un angajat al unei corporaţii, al unui departament mamut sau linii de business generoase este adus într-o firmă / departament / linie de business mai mică, pentru a recrea succesul profesional anterior.
Venirea acestuia se face cu mare fast: evenimente de prezentare, comunicate de presă, covor roşu, pachet salarial abracadabrant, promisiuni pe măsura aşteptărilor. Superman nu trece pe la departamentul HR înainte de angajare (ar fi umilitor) şi nici nu se întâlneşte cu alţi angajaţi cheie cu care ar trebui să facă echipă.
Lui Superman i se dau de-a gata toate instrumentele pentru care alţi angajaţi au negociat şi sperat luni de zile.
Suficiente motive din cauza cărora, pe cât de infailibil este văzut de către angajator, pe atât de ostil este privit de către ceilalţi angajaţi.

Cum arată un supererou?
De regulă, se prezintă exact ca în filmele despre Wall-Street: costum de firmă, servietă asortată, prezenţă impecabilă, discurs efervescent, plin de promisiuni.
Uneori apare şi câte unul mai ponosit, dar lipsa de luciu este pusă întotdeauna pe seama nonconformismului.

Ce e rău în a crede în puteri miraculoase?
În principiu nimic, dacă nu ar exista doar în filme şi în literatură.
Puterile miraculoase înseamnă abilităţi, competenţe, comportamente preexistente şi stabile. Dar angajaţii performează sau nu, îşi rafinează profilul profesional, îşi activează sau inactivează forţele în funcţie de mediul organizaţional în care activează.
A pune aşadar succesul profesional doar pe seama competenţei şi a abilităţilor personale este o naivitate. Uneori, oameni mediocri ajung, conjunctural, să pară supra-performanţi. Evident, nu se pot menţine la nivelul imaginii, dar este suficient să angajezi unul atunci când este pe val şi situaţia devine ilustrativă pentru articolul de faţă.
Alteori, oameni extrem de buni profesional sunt şi extrem de inadaptabili. Adică fac minuni într-o firmă şi dezastru într-o alta. Pentru că nu găsesc un sistem, un mediu, o echipă în care să se integreze.
„Omul potrivit la locul potrivit” devine astfel deviza unui demers de recrutare şi selecţie de succes. Iar omul potrivit este de cele mai multe ori un om cu puteri profesionale obişnuite.
Nu în ultimul rând, apariţia covorului roşu şi a mantiei sclipitoare de supererou demotivează serios pe cei care, deşi nu au puteri miraculoase, construiesc afacerea zi de zi. Cei care nu aşteaptă confetti, ci doar o strângere de mână, sunt adesea descumpăniţi când o persoană care nu a făcut nimic pentru firmă sau departament este primită ca un salvator.

Ce e de făcut?
Înainte de a căuta un supererou, se impun analize temeinice. Pentru că, de regulă, nevoia de puteri supranaturale apare atunci când există o lipsă acută de viziune şi competenţă managerială.
Managerii performanţi au nevoie de angajaţi performanţi, cărora să le delege sarcini, cu care să îşi îndeplinească obiectivele şi să-şi materializeze viziunea.
Managerii slabi au nevoie de minuni. De vrăjitori care să ghicească acolo unde nimeni nu mai speră, de prestidigitatori care să schimbe din baghetă evoluţia defavorabilă a unor procese, de Supermani care să rezolve dintr-un zbor probleme care au trenat mult timp înainte.

Există şi supereroi adevăraţi?
Da, şi se ascund sub imaginea angajatului obişnuit. Uneori, sunt oameni crescuţi în firma pe care o cunosc cu bune şi cu rele şi care vin cu o inspiraţie salvatoare. Alteori, sunt noi angajaţi, cu o motivaţie corectă şi o determinare pe măsură.
Sunt cei care primesc prime, dar niciodată covor roşu.
Concluzionând, este inspiraţional să credem în minuni, dar în viaţă şi în afaceri nu ne putem baza pe ele. Un management eficient al oamenilor şi al performanţelor acestora poate crea supereroi. Dar cu răbdare, multă muncă şi foarte puţină magie.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite