Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Şcolile de fizică din Carpaţi la 50 de ani

01 August 2014



Ediţia din acest an a Şcolii Carpatine de Fizică de la Sinaia, iulie 13-26, 2014, este una jubiliară. Se împlinesc în acest an 50 de ani de când un grup de cercetători din Institutul de Fizică Atomică s-au reunit în Bucureşti cu scopul de a învăţa unul de la altul şi de la un singur invitat din străinătate, de a discuta noutăţile de atunci din domeniul fizicii nucleare. Domeniu abia născând în ţară la acea vreme. Nu cred că s-au gândit vreun moment că scriu istorie, pur şi simplu au simţit nevoia comunicării şi a discuţiilor pe teme ştiinţifice între specialişti, între specialişti şi începători, într-un cadru dens şi organizat, într-o formă care a devenit şi a rămas încă utilă.



Apoi, începând din 1974, şcolile de vară s-au mutat în Carpaţi (la Predeal, Poiana Braşov, Sinaia, cu o excepţie la Mamaia, în 2005). Au devenit relativ periodice, caracterul lor internaţional s-a accentuat şi au căpătat un renume internaţional în creştere de la o ediţie la alta. Nu au fost niciodată nişte ‘școli’ în sensul strict al cuvântului, ci mai degrabă erau conferinţe, dar se numesc aşa printr-o tradiţie creată în timpuri în care „conferințe internaţionale“ nu se puteau organiza la noi în ţară. Regularitatea şcolilor a depins foarte mult de condiţiile sociale şi economice din ţară, uneori au fost greu de obţinut resursele pentru organizare, dar prestigiul manifestării a fost suficient de mare încât la vremuri mai grele ea să fie organizată de cercetători din afara ţării, împreună cu colaboratori din ţară.

Renumele școlii a atras elita fizicienilor
Ediţia din acest an, a 26-a, s-a desfăşurat sub numele Carpathian Summer School of Physics 2014 „Exotic Nuclei and Nuclear/Particle Astrophysics (V). From Nuclei to Stars”. Pe scurt CSSP14. A 5-a dintr-o serie începută în 2005 şi organizată împreună cu cercetători de la Cyclotron Institute, Texas A&M University, College Station, TX, este parte din reţeaua europeană ENNAS (European Network of Nuclear Astrophysics Schools), recunoscută şi recomandată de EPS (European Physics Society) şi de Nuclear Physics Board. Mai multe amănunte pe website: http://cssp14.nipne.ro.

Participarea a fost la nivelul anilor precedenţi, adică la cca. 110-120 de participanţi în perioadele ei de maximă audienţă (din motive lesne de înţeles profesorii nu pot rămâne pentru întreaga perioadă de două săptămâni, vin şi pleacă, numai studenţii rămân pe tot parcursul evenimentului). Program foarte dens: suntem, spunem noi organizatorii în glumă, „victime ale propriului success”. Prestigiul este atât de mare încât avem foarte mulţi profesori invitaţi de noi sau recomandaţi de IAC (Internaţional Advisory Committee), la o rată de acceptare foarte mare. Mulţi lectori care revin, mulţi lectori noi, atraşi de renumele şcolii (subliniez că îşi plătesc costurile de deplasare şi şedere din resurse proprii).



Primele zile au inclus introduceri în subdomeniile la care şcoala se referă: reacţii şi structura nucleelor exotice, astrofizică nucleară, evoluţia stelelor, materie nucleară la temperaturi şi densităţi extreme, neutrini. Introduceri prezentate de un grup de lectori pe care orice organizator de şcoală de vară şi-l poate dori: C. Bertulani (Texas A&M Univ), M. Wiescher (Notre Dame Univ., SUA), K. Langanke (GSI Darmstadt), B. Meyer (Clemson Univ, S. Carolina), J. Lattimer (SUNY, SUA), F. Gulminelli (Univ de Caen), T. Kajino (Tokyo Univ.). Îi numesc pe aceşti lectori numai ca exemplu al acoperirii geografice şi ştiinţifice a participanţilor.

Şcoala a inclus în cadrul ei, pentru 2 zile (17-18 iulie), Conferinţa Internaţională „ELI-NP. Status and Perspectives”, dedicată acestui subiect atât de actual pentru comunitatea ştiinţifică din ţară: fizica la viitorul Centru European ELI-NP, centru în curs de construcţie şi realizare în institutul nostru, la Măgurele, lângă Bucureşti. Organizarea conferinţei a avut dublul scop de discuta stadiul construcţiei ELI-NP, al coagulării şi evoluţiei programului ştiinţific la ELI-NP, şi de a continua procesul de comunicare între subdomeniile fizicii nucleare şi al fizicii laserilor de mare putere. De asemenea, pe acela al lărgirii difuzării informaţiilor despre ELI-NP către o audienţă nouă: participanţii la CSSP14 neimplicaţi direct în proiect. Această parte merită ea însăşi un articol special, mă refer la ea numai în trecere.

Manifestarea, onorată de participarea directorului general CERN
CSSP14 a inclus de asemenea o parte devenită tradiţională la ultimele 5 ediţii: o numim de „outreach”. Adică de promovare în rândul oficialilor care se ocupă de politica şi conducerea ştiinţei româneşti, în rândul colegilor din alte domenii academice care nu participă la şcoală, în rândul publicului şi a reprezentanţilor media, a valorilor ştiinţei, a ideilor şi gândurilor participanţilor. Discuţiile se desfăşoară pe o temă aleasă, în după amiaza zilei de sâmbătă din mijlocul şcolii. În acest an am ales ca temă „CERN la 60 de ani şi internaţionalizarea ştiinţei”, iar sâmbătă 19 iulie am avut privilegiul participării la discuţii a însuşi Directorului General CERN, prof. Rolf Heuer, în anul în care aşteptăm admiterea României ca membru plin la CERN.

Am să mă refer la această zi mai pe larg. Am început ziua cu o sesiune de dimineaţă, care era mai potrivită unui public larg, de pregătire academică, dar nespecialist. Întâi o introducere în subiectul razelor cosmice, sau a ce a devenit astrofizica de particule. Cum, cu efortul a zeci de ţări (inclusiv România), prin intermediul unor detectori desfăşuraţi pe 3000 km2 în pampa argentiniană sau a unuia de înălţime de 8 ori turnul Eifel, amplasat sub gheaţa Polului Sud, se observă mesageri cosmici care au energii de mii şi mii de ori mai energetice decât cele pe care le putem produce pe Pământ la cele mai performante acceleratoare! Apoi, cum s-au găsit în sedimentele feroase de pe fundul oceanelor semnele trecerii planetei noastre, acum 2,3 milioane ani, prin norul rămas în urma exploziei unei supernove. Şi cum „amprentele” acestei treceri au fost strânse pentru noi de microscopice bacterii! Prof. K-L Kratz (Mainz) ne-a prezentat expunerea despre formarea elementelor chimice grele în aşa-numitul r-process stelar, expunere pe care a ţinut-o în această primăvară în SUA cu prilejul decernării premiului Bethe al Societăţii Americane de Fizică (poate cel mai prestigious premiu în domeniu, cu excepţia premiului Nobel; sesiunea a fost condusă în mod natural de un alt deţinător al premiului Bethe, prof. M. Wiescher).

Sesiunea de outreach
A început cu menţionarea câtorva aniversări locale, Bucureşti 555 şi IFA 65, apoi s-a vorbit despre jubileul de 50 de ani al şcolilor de fizică din Carpaţi. Unul dintre organizatorii şcolii din 1964 a fot în audienţă: acad. Aurel Săndulescu (cel care a prezis radioactivitatea de clusteri acum 30 de ani). A urmat „CERN la 60”: profesorul Rolf Heuer ne-a trecut pe scurt prin istoria CERN. De la ideea originală a lui Louis de Broglie şi eforturile colective de a ridica ştiinţa într-o Europă care încă îşi revenea după război, cu semnarea actului de naştere în 29 septembrie 1954, până la stadiul actual, când este, fără îndoială, cea mai mare organizaţie ştiinţifică de pe planetă. Profesorul Heuer a trecut în revistă realizările în domeniul cercetării de frontieră din fizica nucleelor şi a particulelor elementare, dar şi aportul direct sau indirect al CERN la progresul tehnologic şi economic. Nu în ultimul rând s-a referit la cooperarea paşnică dintre cercetători din ţări diferite şi diverse, la trecerea peste bariere de limbă, bariere culturale sau politice. Prilej cu care am intrat în a doua jumătate a temei zilei: „internaţionalizarea știinţei”. Am remarcat că dntre toate activităţile umane (paşnice) ştiinţa a fost prima care s-a internaţionalizat. Înaintea globalizării care domina ultimele două decenii, înainte a a avea o economie globală, un sistem financiar global, turism global, înainte de a conştientiza că avem un sistem climatic global, ştiinţa a devenit internaţională, s-a globalizat de decenii! Intervenţiile uramatoare, ale prof. K. Langanke (despre FAIR, institut internaţional în construcţie la Darmstadt, la care România este parte şi acţionar), G. Mourou (despe ELI) şi NV Zamfir (ELI-NP), S. Gales, T. Prisecaru (secretar de stat pentru cercetare, MEN), L. Grigorenko (IUCN Dubna, singura organizaţie internaţională din Europa de Est care a supravieţuit căderii comunismului!), au mers în acceași direcţie. Fiecare însă a prezentat aspecte specifice şi mai ales au prezentat un viitor al cercetării ştiinţifice care se prevede legat de strânse colaborări, ce trec peste frontiere şi bariere culturale. Dar şi peste graniţele dintre diferitele domenii ştiinţifice, între diferitele subdomenii ale fizicii, dar şi în strânsă interdisciplinaritate. Numai aşa ştiinţa poate progresa şi îşi poate păstra rolul de principală sursă şi motor al progresului social al ultimului secol.

Participarea românească în toată conferinţa?! Pretutindeni: lectori, studenţi, ospitalitate, peisaje, serviciu hotelier impecabil, … organizatori. În momentul scrierii acestor cuvinte, CSSP14 continuă cu aceeaşi atmosferă începută acum 10 zile. Ca organizator, am încrederea că ne vom revedea în 2016.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite