Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Vom evolua depăşind abordarea separată a cercetării ştiinţifice şi a creaţiei artistice

29 Septembrie 2014



Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii „Bouillon de culture". Pornind de la acest model clasic, am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Prof. univ.dr. Adrian Ioan Titieni, Rectorul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L.Caragiale (UNATC), este invitatul acestei ediţii.

1.Principala dumneavoastră calitate?
Calităţile sunt adesea în ochii celor cu care relaţionez. Din perspectivă proprie, încerc să mă pun întotdeauna în situaţia celuilalt. Este o abordare holistică, integrativă, prin care îmi propun să înţeleg felul de a gândi al omului din faţa mea, ce declară în relaţie şi în comparaţie cu ceea ce conţine, situaţia în care se află, ce îşi doreşte, măsura în care pot veni în întâmpinarea nevoilor sale... Punerea în situaţia celuilalt, încercarea de a aborda integral personajul este, de altfel, şi un instrument al profesiei artei actorului. Personal, translatez acest lucru şi în inter-relaționarea de zi cu zi, nimic din ceea ce e omenesc nefiindu-ne străin, fapt care mă ajută să salvez multe situaţii.

2.Principalul defect?
Principalul defect este acela de a nu reuşi să mă raportez la realitate şi să o percep în toată consistența, importanța şi frumuseţea ei şi încep câteodată să
descriu realităţi artificiale, desprinse din nevoile mele. Proiectez lucruri şi, pentru că nu-şi găsesc corespondent în realitate, se instalează un soi de frustrare. Cu cât este mai mic gradul de diferenţă între ce este realitatea şi ce ai vrea să fie, cu atât satisfacţia este mai mare.

De multe ori însă suntem plini de prejudecăţi, de judecăţi de valoare, de tot felul de lucruri care, din perspectivă raţională, ne împiedică să percepem realitatea. Relaţionând se întâmplă adesea să ocolim persoana cu problemele ei inerente, pentru că mintea în permanenţă judecă şi pune în formule problematica celuilalt. Sunt astfel vinovat faţă de nişte realităţi pe care nu le consider corect şi trec pe lângă multe lucruri importante. Viaţa devine discontinuă, pierd din autenticitatea şi extraordinaritatea tuturor celor care mă înconjoară, iar acest lucru este un defect. Mi-aş dori în schimb să rămân în condiţia de observator pentru a putea percepe toate fenomenele care mă înconjoară (unele de o subtilitate absolută), miracolul vieţii - care se întâmplă în permanenţă.

3.Deviza după care vă călăuziţi în profesie?
Nu am conceptualizat, nu m-am gândit niciodată la deviza mea în viaţă. Există însă un amalgam de lucruri la care mă raportez. Mă gândesc că viaţa este un dar, o experienţă absolut senzaţională, dată să fie trăită fără excese care pot debalansa sau dezechilibra profund, şi vreau să pătrund semnificaţia lucrurilor şi să le pot valoriza. Sunt preocupat să descopăr pentru mine şi ulterior să instrumentez şi pentru cel de lângă mine valoarea aceasta absolut extraordinară pe care o ignorăm, cea desprinsă de ce este omul, nu legată de ceea ce face omul. Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi este o valoare intrinsecă care cred că va fi un salt în evoluţia noastră, în viaţă conştientă de sine. Pot spune că am un deziderat, nu o deviză.

4.Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Capacitatea de a se uimi, trăsătură care cred că poate fi cultivată continuu. Personal fac eforturi enorme să mă mir de realitatea din jurul meu, să simt miraculosul şi extraordinarul în lucrurile cotidiene şi banale. Newton spunea că am reuşit să desprindem câteva fire de nisip din imensitatea necunoscutului. Ori, pentru a-l putea percepe, trebuie să poţi fi uimit în faţa realităţii şi să ai capacitatea de a pune elementele care te înconjoară într-o coerență a înţelegerii, pentru a putea ulterior oferi şi celuilalt din explorarea proprie. Uimirea este cel mai bun instrument cu care poţi investiga şi cunoaşte necunoscutul.

5.Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Lipsa de duplicitate, coeziunea dintre cuvânt şi faptă. Să fie oneşti, să-şi respecte promisiunile şi termenii stabiliţi, să nu promită lucruri pe care nu le pot acoperi. Societatea românească a dezvoltat zeci de ani o schizoidă abordare a realităţii şi a relaţiilor. Spuneam ceva şi făceam cu totul altceva. A devenit un loc comun în comunism asumarea unor convenţii (omul nou, societatea multilateral dezvoltată etc.) şi gândirea a ceva opus. Acest fenomen a plecat de la gradul de particularitate şi a devenit abilitate cu caracter generic. Acum nu mai vorbim despre ideologia partidului, nu mai gândim şi simţim altceva, ci spunem una, gândim altceva şi facem cu totul şi cu totul altfel decât am convenit. Acest tip duplicitar de abordare pe mine mă destabilizează, mă dezarmează.

6.Locul unde aţi dori să faceţi cercetare.
Înăuntru, aici, în cadrul UNATC, în laboratorul CINEtic, unde dezvoltăm o componentă de neuroștiințe. Tehnologic, omenirea a evoluat extraordinar şi sunt enorm de multe facilităţi care fac viaţa omului mai uşoară. În schimb, ne-am născut fără niciun fel de manual sau instrucţiuni de folosire a individului, iar tipul acesta de cercetare - a unor zone obligatorii legate de psihologie, spiritualitate, afectivitate, conexiunile dintre ele - este încă la începuturile sale pe baze ştiinţifice. Suntem puşi într-o postură de pionierat, cu posibilităţi de cunoaştere foarte vaste. În măsura în care cercetarea va explora mai adânc omul şi interioritatea lui se vor produce schimbări majore în abordarea vieţii de zi cu zi.

7.Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
Electricitatea a adus mari beneficii omenirii şi a permis apariţia celei de a şaptea arte, cinematografia ...

8.Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
Nikola Tesla mi se pare un om misterios, care, dincolo de o instruire foarte complexă, avea o percepţie a realităţii ieşită din comun, dincolo de lucrurile palpabile. Este cunoscut pentru un experiment legat de electricitatea fără fir, transmisă la zeci de kilometri depărtare, fără nici un fel de suport material. Este o invenţie pe care contemporaneitatea ar trebui să o pună în valoare, având capacitatea de a schimba faţa lumii, sufocată de cabluri şi echipamente care ascund reţele.

9.Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică?

Profesorul Ion Cojar, care este mentorul acestei şcoli de teatru. Pentru domnia sa personajul nu există, e doar o actualizare a unor potenţialităţi existente în individ, iar materia de lucru a actorului este omenescul. Această abordare răsturna valorile tradiţionale care considerau personajul o structură sau o schemă derivată din inteligenţa, inspiraţia, creativitatea şi talentul actorului. Ion Cojar afirma faptul că personajul sunt eu şi nu trebuie să fac altceva decât să încerc să aduc la suprafaţă potenţialităţi prezente/latente. Actorul reuşeşte să-l pună pe receptor în situaţia de a se regăsi în problematica existentă pe scenă, de a se duce în reprezentări proprii, de a intra în vibraţie cu sine însuşi, de a fi martorul unei secvențialități de viaţă ridicată la puterea conceptualizării, a metaforei, a simbolului.
Mintea nu face în multe situaţii distincţie între ceea ce e real şi ceea ce e virtual. Pornind de la această idee, marele ajutor adus de CINEtic ar fi să creăm în cadrul Centrului Internaţional de Cercetare şi Educaţie în Tehnologii Creative o platformă pe care am putea-o numi simulator de situaţii de viaţă. În devenirea sa, tânărul e pus în situaţii unde decizia luată e foarte importantă, poate fi ireversibilă şi cu consecinţe nefaste pe ani întregi. Dacă într-un cadru virtual vom putea scenariza ce se întâmplă dacă spune da sau nu tentaţiei, vom putea afla consecinţele eliminând experienţe traumatizante. Prin oferirea în acest centru a unei educaţii alternative, într-o realitate 3D imersivă, i-am putea astfel pregăti pentru teatrul de război care este viaţa.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite