.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Bio-economia – oportunităţi şi perspective pentru România
Bio-economia este un domeniu major în cadrul strategiei care trebuie să îi permită Uniunii Europene (UE) să atingă o creştere: inteligentă, prin dezvoltarea cunoştinţelor şi a inovării; durabilă, bazată pe o economie mai ecologică, mai eficientă în gestionarea resurselor şi mai competitivă; favorabilă incluziunii, vizând consolidarea ocupării forţei de muncă, a coeziunii sociale şi teritoriale. Bio-economia este acel tip de economie care produce şi prelucrează resurse biologice, din (agro)ecosisteme terestre şi acvatice, şi include agricultura, silvicultura, pescuitul, acvacultura, industria alimentară, industria celulozei şi a hârtiei, precum și o parte a industriei chimice, biotehnologice și energetice [1].
Bio-economia la nivelul UE are deja o cifră de afaceri de aproximativ 2.000 de miliarde de euro și oferă locuri de muncă pentru peste 22 de milioane de oameni: 9% din totalul forței de muncă ocupate din UE [2]. Caracterul trans-sectorial al bio-economiei oferă o oportunitate unică de a aborda în mod cuprinzător provocări societale interconectate, precum securitatea alimentară, resursele naturale limitate, dependența de resursele fosile și schimbările climatice, asigurând în același timp o creștere economică durabilă [3]. Având în vedere importanţa domeniului, Comisia Europeană a elaborat o strategie intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: o bio-economie pentru Europa”, COM (2012) 60 [3].
Pentru România, bio-economia este practic sectorul cel mai important sub aspectul ponderii în populaţia activă – tab.1. Predomină însă ramurile economice care produc bioresurse (agricultură, silvicultură şi pescuit) sau care prelucrează aceste bioresurse cu valoare adăugată (relativ) mică – ca de ex. industria alimentară. Ponderea sectoarelor bio-economice cu productivitate ridicată, care produc o plus-valoare semnificativă şi care contribuie major la calitatea vieţii, cum sunt de exemplu industriile şi serviciile asociate sănătăţii populaţiei umane (bio-economia biomedicală), este redusă la nivelul României.
Oportunități pentru educație și cercetare
Sprijinul semnificativ acordat bio-economiei la nivelul UE oferă o serie de oportunităţi pentru România. Potenţialul semnificativ de producere a bioresurselor în România, în mod evident subutilizat, ar putea fi valorificat superior prin abordările specifice bio-economiei. Pentru a realiza această valorificare superioară sunt necesare noi soluţii pentru intensificarea durabilă a producerii resurselor biologice şi pentru valorificarea inteligentă a bio-resurselor. Dezvoltarea şi implementarea practică a acestor noi soluţii presupune însă o investiţie semnificativă în educaţie şi cercetare. Ramurile bio-economice cu valoare adăugată mare sunt ramuri ale economiei bazate pe cunoaştere. Intensificarea durabilă a producerii bioresurselor şi valorificarea inteligentă a bio-resurselor presupun de asemenea o economie în care noile cunoştinţe sunt utilizate pentru creşterea productivităţii muncii.
Importanța dezvoltării cercetărilor de bio-economie, ca şi a formării profesionale specifice în domeniu, este relevată de exemplu în Strategia Națională pentru Energie – capitolul Energie bio-regenerabilă. Potenţialul României de producţie pentru bio-etanol de generația a II-a (bio-etanol din reziduuri, deșeuri și producție agricolă secundară) este 200.000 TEP/an, considerând ca bioresurse agricole non-alimentare numai 17,5% din producția secundară a culturilor de porumb, grâu, sfeclă de zahăr. Impactul producerii bio-etanolului de generaţia a II-a este, de asemenea, semnificativ:
• Locuri de muncă în spațiul rural – min. 3.200/an;
• Potențial de bio-etanol – 200.000 TEP;
• Profit: 1,1 miliarde de euro;
• Potențial de reducere a gazelor cu efect de seră: echivalent 1,6 miliarde tone de CO2.
Instrumentele prin care la nivelul UE se intenţionează sinergizarea diferitelor tipuri de finanţare este cel al Iniţiativelor Comune, în parteneriat public-privat. Pentru dezvoltarea bio-economiei la nivelul României, două astfel de instrumente sunt importante: Parteneriatul Public - Privat Consorțiul pentru Bioindustrii (www.biconsortium.eu), COM (2013) 496 [4] şi Parteneriatul European pentru Inovare (PEI) „Productivitatea și durabilitatea agriculturii” - COM (2012) 79 final [5]. Consorţiul pentru bioindustrii urmăreşte dezvoltarea durabilă şi creşterea competitivităţii în Europa, prin reindustrializarea și revitalizarea zonelor rurale. Prin această iniţiativă comună se vor investi 3,8 miliarde de euro în activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare destinată stimulării unor sectoare relevante pentru bio-economie - compuşi activi, inclusiv pentru nutriţia, stimularea şi protecţia plantelor; biocarburanţi de generaţia a doua şi a treia, din deșeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic; noi bio-materiale, inclusiv pe bază de bio-plastice şi bio-nano-compozite; noi ingrediente pentru alimente şi furaje; noi purtători de energie din surse regenerabile. 
Parteneriatul pentru Inovare în Agricultură are ca scop final asigurarea durabilă a securităţii alimentare şi a suportului pentru bio-industriile care prelucrează bio-resurse, în contextul schimbărilor climatice, şi fără a renunţa la serviciile de mediu ale (agro)ecosistemelor.
Valorificarea inteligentă a bio-resurselor, pentru realizarea de bio-produse cu valoare adăugată mare (de ex. prin recuperarea unor ingrediente valoroase din bio-resurse, înainte de prelucrarea lor în biocombustibili), şi obţinerea de noi inputuri tehnologice prin care să se realizeze intensificarea durabilă a producerii de bioresurse, reprezintă modalităţi concrete de implementare a bio-economiei, care se adresează concomitent celor două Iniţiative Comune menţionate – fig. 1.
Rolul platformelor de chimie în valorificarea bioresurselor
Una din modalităţile de valorificare inteligentă a bioresurselor este cea care utilizează platforme de chimie (micro)fluidică. Aceste platforme, în care procesele chimice se desfăşoară continuu în micro/mini-reactoare, sunt uşor de ridicat la scară, permit o prelucrare precisă şi de înaltă productivitate, cu impact redus asupra mediului, au o eficienţă energetică ridicată datorită raportului mare suprafaţă/volum şi necesită costuri de investiţie mult reduse comparativ cu abordarea tradiţională a instalaţiilor chimice integrate. Toate aceste caracteristici permit realizarea de sisteme modulare, cu mobilitate crescută, care pot fi amplasate direct în zonele rurale producătoare de bio-resurse. O astfel de abordare reprezintă o soluţie la una din principalele probleme ale industriilor bio-economice implicate în procesarea biomasei, determinată de localizarea punctiformă a bio-resurselor, care implică costuri mari de logistică şi reduc eco-eficienţa datorită consumurilor de carburanţi pentru transport. Astfel de instalaţii microfluidice modulare amplasate în mediul rural sunt atractive şi pentru IMM-uri. Ele au şi avantajul de a genera localizat bioproduse cu valoare adăugată mare, utilizabile inclusiv ca inputuri tehnologice în activităţile de producere a resurselor biologice. Demersurile întreprinse de diferiţi fermieri pentru a folosi biocarburanţii produşi în propriile lor exploataţii agricole, pentru a-şi reduce dependenţa de carburanţii purtători de taxe de drum, sunt un exemplu ilustrativ pentru astfel de abordări.
Parerea ta conteaza: 
Rolul clusterelor inovative din România în dezvoltarea agro-bio-economiei
