Revista >> Octombrie - Noiembrie 2014 [Nr. 169] >> Cercetare & Invatamant superior

Politicul, cercetarea si antreprenoriatul trebuie sa conlucreze pentru crearea de oportunitati

Radu Ghitulescu

27 Octombrie 2014

Cea de a treia ediție a evenimentului "Cafeneaua de inovare" a avut ca subiect antreprenoriatul tehnologic, analizat atât din perspectiva politicilor UE (Agenda Digitală 2020), cât și a inițiativelor locale de comasare a resurselor de tipul clusterelor, beneficiind de prezența unor specialiști în domeniu veniți din Irlanda. L-am invitat pe Marius Mitroi, Head of Innovation Funding Department UEFISCDI și totodată coordonator și moderator al evenimentului, să ne prezinte principalele beneficii aduse de această nouă ediţie a Cafenelei.

Cât de util considerați că este un eveniment de tipul "Cafeneaua de inovare" în demersul dezvoltării culturii antreprenoriale în rândul întreprinzătorilor români?

"Cafeneaua de inovare" are scopul de a dezbate măsuri inovative menite să ajute antreprenorii români și reuneşte antreprenori, investitori și actori politici în vederea sprijinirii mediul antreprenorial din România. Se dezbat subiecte comune - spre exemplu, antreprenorii de succes au discutat în cadrul evenimentului despre nevoia de învățare din eșec a antreprenorilor români, dar și despre nevoia de creștere a toleranței față de eșec a societății în general. Succesul unui astfel de eveniment constă în faptul că reușește să aducă împreună oameni cu expertize foarte diferite, dar ale căror sectoare de activitate se întrepătrund, iar ulterior pot genera valoare adăugată. Totodată, acest eveniment a pornit ca o inițiativă publică, care acum începe să fie susținută din privat și cred că acest lucru este foarte important. Am multă încredere în genul acesta de evenimente, bazate pe întâlniri dedicate oamenilor care într-adevăr pot gândi și implementa măsuri pragmatice cu impact pe termen lung.

Ați avut ca invitați reprezentanți ai Waterford Institute of Technology și ai Enterprise Ireland. Credeți că modelul irlandez de dezvoltare a sectorului IT este unul care ar putea fi și ar trebui replicat în România?

Există două aspecte pe care vreau să le acopăr când discutăm despre modelele împrumutate pentru dezvoltarea sectorului IT în România și mă voi referi, în particular, la modelul irlandez. Voi începe cu partea mai precaută, potrivit căreia replicarea modelelor de succes în contexte extrem de diferite ar trebui privită cu rezerve, însă cu certitudine se pot învăța lecții şi din experienţa altor societăţi. Este dificil să translatezi politici, având în vedere condițiile unei culturi antreprenoriale diferite, iar o parte dintre proiectele UEFISCDI se ocupă cu acest aspect.

Cu siguranță nu se pot copia doar 2-3 măsuri existente într-o țară lider în inovare care să conducă la efecte similare și în România. Este important să nu căutăm un model sau o formulă magică și cred că este nevoie de un cumul de măsuri adaptate mediului românesc, care pot fi gândite și implementate doar în urma unui dialog consistent și real cu mediul antreprenorial local, cu nevoile acestuia. Cel de al doilea aspect este dialogul instituțional pe care îl avem cu reprezentanții WIT și Enterprise Ireland, care au fost prezenți la această ediție a "Cafenelei de inovare", dar și cu alți experți externi. Aceste discuții au rolul de a ne învăța cum putem încuraja și dezvolta sectorul tehnologic și de inovare în societatea românească, dar ținând cont, o spun încă o dată, de condițiile impuse de mediul românesc. Pentru ca aceste măsuri să fie de succes, trebuie să adresăm și performanța centrelor și instituțiilor de cercetare, capitol la care, după cum se observă în diverse statistici, precum cele raportate de Comisia Europeană sau în rapoartele Băncii Mondiale, România este deseori plasată pe penultimul loc la indicatorii critici de inovare sau cercetare.

Un start-up are înscris în ADN-ul său conceptul de inovare, iar supraviețuirea sa depinde critic de eficiența mecanismului de transfer tehnologic, respectiv de valorificarea optimă a produsului propriu în piață. Pot reprezenta clusterele tehnologice o metodă eficientă pentru atingerea acestui deziderat?

Clusterele tehnologice sunt o metodă eficientă de generare, susținere și dezvoltare a startup-urilor, dar nu sunt sigur că, în acest moment, clusterele românești au maturitatea și expertiza necesară. Clusterele pot aduce valoare adăugată în măsura în care firmele conștientizează utilitatea lor și le folosesc în consecință, ele sunt parte componentă a unui mediu antreprenorial dinamic și puternic. De aceea, clusterele sunt sustenabile și pot crea un impact real dacă nu sunt create artificial. Cum spuneați, în ADN-ul startup-ului este conceptul de inovare, ceea ce înseamnă că există sau trebuie formate mecanismele interne și inter-firme de producere, transfer și asimilare ale cunoașterii. Pot fi momente în care clusterele oferă dinamism și creștere startup-ului, dar, dacă procesul nu devine unul reciproc, firmele nu pot fi direcționate de sus în jos, nu pot fi forțate să fie inovative.

Una dintre principalele probleme reclamate constant de majoritatea clusterelor românești este lipsa resurselor de finanțare, altele decât cele provenite din fondurile europene. Cum poate fi depășit, în mod practic, acest impas?

Lipsa finanțării publice din ultima perioadă a venit ca urmare a închiderii unui ciclu financiar și deschiderea altuia nou, cu întârzierile aferente, dar cu siguranță în perioada următoare se vor lansa apeluri naționale de proiecte. Consider că finanțarea publică în zona de inovare trebuie să acopere riscul tehnologic, și nu cel de piață. Totodată, așa cum am spus și la "Cafenea", nu cred că lipsa unei finanțări publice directe este problema, ci atragerea finanțărilor private. Principalul motiv este acela că finanțarea privată nu aduce exclusiv resurse financiare, ci și transfer de cunoaștere și expertiză antreprenorială necesare intrării pe piață.

Ce elemente considerați că ar putea acționa, cumulate, ca un catalizator care să faciliteze apariția mai multor startup-uri românești capabile să supraviețuiască pe piața globală?