.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Managerial Tools >> Opinia Consultantului >> Stiri si comunicate
Romānia lucrului bine făcut īnseamnă și o reformă īn domeniul fiscal
Așa cum era de așteptat, odată cu încheierea alegerilor și apropierea sfârșitului de an (când expiră o parte a clauzelor de stabilitate fiscală din contractele de concesiune) revine pe tapet discuția despre redevențe. Se pare că actualul executiv lucrează deja la un proiect privind impozitarea hidrocarburilor și e de dorit ca acesta să fie unul fundamentat, care să asigure premise stabile (a se citi că nu va suferi modificări după ce va fi implementat) pentru dezvoltare. În acest sens, proiectul ar trebui asumat de către președinte și, eventual, de opoziție iarreglementarea prin Ordonanță de Urgență ar trebui să nu fie o opțiune.
Ar fi de remarcat și că proiectul prezidențial câștigător nu conține prevederi exprese privind reforma propriu-zisă în ceea ce privește impozitarea hidrocarburilor, mai exact cu privire la redevențe. Iar actualul (sau mai probabil viitorul) ministru de Finanțe ar urma să aibă mari dificultăți în implementarea politicii lucrului bine făcut în domeniul fiscal. Singura referire din programul prezidențial câștigător este inclusă în secțiunea privind securitatea energetică. Astfel, noul președinte își propune ca „o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA”.
Modul de implementare al unui astfel de obiectiv nu intră în aria mea de competență, întrucât implică modificarea Constituției. Astfel, comisia pentru revizuirea acesteia va trebui să decidă dacă supune aprobării modificarea art. 136 alin. (3), care menționează faptul că „Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Deci conform actualei constituţii, hidrocarburile din subsol nu aparţin proprietarului privat al terenului respectiv, ci aparţin statului. Constituția nu împiedică însă o alocare discreționară a veniturilor bugetare din aceste surse. O alternativă ar fi ca sumele colectate să fie alocate bugetelor locale ce administrează suprafețele care generează respectivele venituri bugetare. Pentru aceasta însă, trebuie modificate principiile finanțelor publice (neafectarea veniturilor bugetare) menționate și în Legea 500/2002 privind finanțele publice care menționează la art. 8 alin. (2) faptul că „veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte”.
Prin urmare, cred că acest obiectiv privind reorientarea veniturilor din redevențe asumat de către președinte este dificil de implementat în practică. Rămâne în discuție constituirea unui fond suveran care să asigure o distribuire intergenerațională a bunăstării generată de exploatarea resurselor epuizabile, însă acest aspect merită o analiză dedicată.
Dar până la distribuirea veniturilor bugetare, după cum menționează alt principiu enunțat în programul președintelui, și anume că „nu politica bugetară trebuie să conducă politica fiscală”, cred că președintele (sau consilierii lui) trebuie să analizeze variantele optime de colectare a taxelor pe exploatarea hidrocarburilor – și acest lucru doar pentru că anumite obiective privind fiscalitatea, ce cad mai degrabă în sarcina executivului, au fost abordate în programul prezidențial câștigător.
Fără a avea acces la varianta de lucru a proiectului legislativ în domeniul impozitării hidrocarburilor dezvoltat de Ministerul Finanțelor Publice, înțeleg că intenția este de a trece de la o variantă arhaică de impozitare (prin redevențe), la una modernă (și ceva mai complicată), care ar impune un impozit suplimentar pe profitul din activitatea de exploatare a hidrocarburilor. E salutar efortul ministerului de aintroduce o impozitare modernă în acest domeniu. Cu toate acestea, aș avea anumite rezerve privind capacitatea administrativă existentă în cadrul ministerului de a implementa un asemenea sistem complex. Probabil noul președinte nu va fi de acord să îşi dea girul prin promulgarea imediată a unei legi, care să reașeze tot sistemul de impunere în domeniu, fără o analiză detaliată în acest sens. Analiza va trebui să nu se abată de la obiectivele strategice, și anume impozitarea corectă a exploatării resurselor minerale (redevențele în sine sunt irelevante, ele reprezintă doar un mijloc). După atâtea sute de ani de literatură în domeniul taxelor, sigur vom găsi un impozit direct aplicabil care poate colecta partea corectă cuvenită statului și implicit generațiilor viitoare. Sistemul de impozitare trebuie însă să țină cont și de alte obiective economice, cum ar fi independența energetică și implicit atragerea investițiilor în acest domeniu.
Ce vrem să impozităm?
Practic vrem să impozităm profiturile excepţionale din exploatarea resurselor epuizabile, spre deosebire de impunerea unor redevenţe dependente de cantităţile exploatate.
Ideea de bază este că, în măsura în care exploatarea unor resurse naturale epuizabile generează randamente financiare mult mai mari decât cele pe care un alt investitor le obține,în condiții similare de risc, dar în altă industrie, statul poate fi îndreptăţit în a impozita suplimentar respectivul agent economic (indiferent de metodă: „resourcerenttax”, redevenţe, impozit pe profit suplimentar etc).
Pentru a surprinde aceste profituri este nevoie ca, alături de Ministerul Finanțelor Publice, să fie implicate și alte instituții ale statului, și anume Departamentul pentru energie din cadrul Ministerului Economiei şi, mai ales, Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Implicarea acestor instituții va ajuta în determinarea perimetrelor impozabile și mai ales a profitabilității acestora.
Parerea ta conteaza: 
