Despre IT şi afacerile cu STATUL

Statul este un consumator relevant de IT. Din acest punct de vedere, nu există îndoială, ar fi nejustificat economic şi aproape imposibil ca instituţiile publice, în parte, sau Statul la nivel centralizat să producă aplicaţiile, know-how şi serviciile necesare ca activitatea internă să fie derulată eficient. Prin extensie logică, în acest proces trebuie să apară şi unul sau mai mulţi furnizori, deci, într-o formă sau alta, unele companii vor vinde IT Statului pe bani. Aici apare însă un derapaj de logică, pe care îl reflectă vorbele spuse de un antreprenor local acum câţiva ani: „Statul plăteşte mai târziu, dar plăteşte mai bine”. Evident, există companii care vând 100% în mediul privat, însă mai toată industria s-a înghesuit să facă afaceri cu Statul, iar cine spune că nu este interesat, de cele mai multe ori nu spune adevărul sau... glumește.
Cancerul afacerilor industriei IT cu Statul îl reprezintă costurile prea mari ale proiectelor şi livrabilele prea mici, în principal pentru că interesele beneficiarului nu sunt prea bine reprezentate, nici la negocierea costurilor nici la recepţia lucrării. Chiar dacă există excepţii (am văzut soluţii funcţionale pe la câteva Primării şi Consilii Judeţene) nu am înţeles niciodată de ce în zonă publică de cele mai multe ori se îngroapă proiectele, iar instituţiile se zbat într-un mod de lucru desuet. Dacă părţile au ajuns la un „compromis” şi toată lumea are de câştigat, oare de ce să nu existe şi satisfacţia profesională a lucrului bine făcut, ca să cităm un pasaj celebru?
În ultima vreme, am remarcat tot mai frecvent tendinţa multor manageri de accentua că „nu au afaceri cu Statul sau procentul este foarte mic”, iar căutând prin arhiva comunicatelor de presă din ultimul an, proiectele din spaţiul public sunt aproape inexistente. Devine oare, jenant sau periculos pentru industria IT să lucreze cu Statul ?

Parerea ta conteaza:


