Revista >> Decembrie 2014 - Ianuarie 2015 [Nr. 171] >> Cercetare & Invatamant superior

Noua strategie națională de cercetare, dezvoltare și inovare: un sistem de ecuații cu (încă) prea multe necunoscute

Dr. ing. Radu Robert Piticescu

05 Ianuarie 2015

După cum se știe, Guvernul României a aprobat noua strategie națională de C-D-I. Pentru prima dată România are o strategie de cercetare bazată pe conceptul specializării inteligente. Cele 4 domenii declarate prioritare probabil nu vor putea mulțumi pe toți actorii interesați. În diferite etape ale elaborării strategiei lucrurile păreau a sta mult mai rău, însă pe parcurs s-a trecut de la o înțelegere limitată la una integrată spațiului european, evitându-se o situație ce ar fi dus la îngroparea unor investiții majore în domenii de vârf, rezonante cu direcțiile programului european ORIZONT 2020. Astfel, Tehnologiile Generice Esențiale (TGE) au fost salvate de la o situație ce ar fi dus cercetarea românească în urmă cu zeci de ani. Desigur, orice lucru este perfectibil și poate că în Programul Operațional Competitivitate direcțiile strategice pot fi mai bine corelate cu tendințele europene în domeniul TGE (a se vedea articolul domnului Academician Dan Dascălu din numărul MarketWatch anterior).

Dacă aceste aspecte par a fi fost în sfârșit clarificate și pot fi considerate un pas înainte, lucrurile nu par de loc a fi la fel de clare și promițătoare în ceea ce privește mecanismele prin care aceste direcții vor fi implementate.
Prima remarcă pe care o fac este legată de evoluția indicatorului cheltuieli publice cu cercetarea-dezvoltarea. Se prevede o dublare față de nivelul actual la 0,63% din PIB în anul 2017, iar ținta de 1% din PIB este prevăzută să fie atinsă abia în 2020. Pare un vis având în vedere scăderea bugetului cercetării în ultimii ani, dar…Alte țări sau regiuni din Europa investesc deja de ani buni peste 2% din PIB pentru cercetare. Cu un astfel de ritm nu avem nici o șansă să sperăm că vom recupera decalajele care ne separă în privința performanțelor în inovare. În anii când programul INFRATECH şi-a dovedit utilitatea prin finanţarea de activităţi specifice de transfer tehnologic, a fost organizată la Viena o vizită de studiu pentru formarea specialiștilor din domeniul transferului tehnologic. Aici a avut loc o discuție cu reprezentanți ai comunității științifice și ai Ministerului Cercetării (noiembrie 2008). Aceștia au arătat că au trebuit 10 ani de investiții serioase în cercetare-inovare până să ajungă la stadiul în care valoarea proiectelor câștigate de partenerii din Austria a putut să egaleze contribuția plătită pentru cercetare la Uniunea Europeană. Este un exemplu care cred că trebuie luat în considerare atunci când cineva speră că actuala proiecție de finanțare va rezolva rămânerea în urmă.

Tot legat de finanțare, comparativ cu alte strategii de cercetare la nivel european, nu există nici o mențiune privind repartiția fondurilor pentru cercetare fundamentală și aplicativă. Cum vor fi susținute financiar fiecare din aceste direcții și cum vor contribui efectiv la rezolvarea unor probleme concrete ale întreprinderilor? Tendințele actuale privind conceptul lanțurilor valorice dar și modelul “pâlniei perforate” în transferul tehnologic este o discuție care merită tratată separat într-un articol viitor.

Problema finanțării de bază
Mergând mai departe cu speranța că cel puțin nu se vor repeta situațiile din anii anteriori, în care promisiunile privind nivelul finanțării nu au fost respectate, că realitatea mă va contrazice și vom atrage din ce în ce mai multe fonduri europene din programul Orizont 2020 iar tinerii cercetători vor considera instituțiile de cercetare românești un nou Eldorado, orice strategie trebuie să se bazeze pe mai mulți piloni care să o susțină organizatoric și funcțional. Din acest punct de vedere, lucrurile la acest moment sunt total neclare și probabil vor urma precizări metodologice și norme de aplicare specifice. Un astfel de pilon de maximă importanță este finanțarea instituțională pe baza evaluării performanțelor realizate de fiecare institut de cercetare, prevăzută în strategie la capitolul capacitate instituțională. Analiza care urmează se referă la aceste aspecte.

O primă evaluare a institutelor de CDI a fost realizată conform unor proceduri utilizate pe plan european, ceea ce este foarte bine. Doar că procedura s-a întins deja pe o durată de 2 ani și se pare că nu s-a încheiat pentru toate institutele. Probabil că atunci când acest lucru se va întâmpla unele instituții vor trebui deja reevaluate la 4 sau 5 ani. În aceste condiții introducerea și aplicarea finanțării de bază devine o problemă organizatorică și mai grea. Introducerea finanțării de bază pe criterii clare de performanță și cu reguli clare de cheltuire a fondurilor alocate pentru rezolvarea necesităților strategice ale societății ar fi un lucru extrem de util și ar crește semnificativ impactul fondurilor alocate activității de CDI. Din păcate acest lucru nu pare a fi realizabil actualmente și singura soluție care s-a găsit a fost prelungirea de la an la an a Programului Nucleu acordat institutelor naționale. Această situație are ca principal rezultat o cheltuire ineficientă a fondurilor de CDI, cu rezultate științifice și tehnice având un impact redus.

Ca argumente în susținerea acestei afirmații (care știu că s-ar putea să nemulțumească pe mulți) menționez câteva probleme pe care le consider majore.

Programele nucleu sunt stabilite de fiecare institut național fără a exista reguli clare privind modul de utilizare a fondurilor (repartizarea lor pentru salarii, investiții, materiale, diseminare și cheltuieli de regie). Fiecare institut le gestionează după reguli proprii, pe teme propuse de cercetători, fără a avea neapărat o legătura clară cu direcțiile strategiei naționale. În mare parte, în lipsa unei finanțări corespunzătoare prin proiecte, aceste fonduri asigură prioritar salariile cercetătorilor și cheltuielile de regie.

Repartizarea și monitorizarea temelor finanțate în cadrul programelor nucleu revine așa numitelor Comisii de Specialitate (în figura de mai jos sunt prezentate fondurile acordate în anul 2013 prin programul nucleu celor 48 de institute naționale în procente din veniturile realizate din activități de cercetare-dezvoltare din anul anterior, conform datelor prezentate pe site-ul http://www.research.ro/ro/articol/3107/programe-na-ionale-lista-programelor-nucleu-finantate-in-2013). Acest procent conform legii este cuprins între 20 și 60%. La ora actuală 12 de astfel de comisii a căror componenţă şi expertiză nu apar nici pe site-ul Ministerului Educației Naționale – Activitateade Cercetare www.research.edu.ro, nici pe site-ul patronatului din cercetare www.ictcm.ro/prcp). Ar trebui ca, până la aplicarea finanţării de bază conform prevederilor din strategia CDI 2014-2020, activitatea şi componenţa acestor comisii să fie corelate cu cele 4 direcţii prioritare din PN III.