Revista >> Decembrie 2014 - Ianuarie 2015 [Nr. 171] >> HR

Diversitatea şi egalitatea de şanse

Valentina Neacsu

06 Ianuarie 2015

Am ales să amintesc despre două dintre conceptele considerate plicticoase ale managementului HR: diversitatea şi egalitatea de şanse. Cu un uşor iz utopic, îndelung şi inutil teoretizate şi dezbătute în mediul politic şi în confruntările plicticoase din presă, cele două concepte au devenit în percepţia comună adevărate bla-bla-uri, neimportante şi ignorate în practica managerială. Este o abordare greşită, pentru că vorbim despre concepte moderne, care merită implementate tocmai pentru că generează progres.

Să începem cu diversitatea
Şi să ne închipuim o companie uriaşă, în care toţi angajaţii sunt bărbaţi. Sau femei. Sau tineri şi neliniştiţi. Sau, din contră, aproape de pensionare.

O astfel de companie nu există, pentru că nu ar putea supravieţui. În primul rând ar fi imposibil de recrutat o masă mare de angajaţi respectând aceste limitări, iar în al doilea, şi dacă s-ar putea, o astfel de companie ar supravieţui cu greutate. Bărbaţii ar uita de nuanţe şi ar aborda toată activitatea într-un mod nepermis de pragmatic şi conflictual, femeile ar vedea prea multe nuanţe şi ar uita esenţialul, tinerii ar visa poate prea mult şi ar uita să acţioneze întru îndeplinirea viselor, iar cei în vârstă ar fi probabil prea prudenţi şi prea puţin adaptabili ca să supravieţuiască multă vreme în afaceri.

Există companii care sunt nevoite să traiască sub sceptrul lipsei de variaţii. Sunt cele care au meserii preponderent masculine (producţia de utilaje grele, de exemplu) sau feminine (grădiniţele) sau care activează în domenii în care forţa de muncă a îmbatrânit, ori este încă prea tânară. Şi nu le este ușor.

Există însă companii care îşi aleg angajaţii după criterii care exclud diversitatea, în mod voluntar. Şi această intoleranţă la normalitate le costă mai mult decât realizează.

La ce este bună diversitatea şi cum o putem atinge?
Diversitatea organizaţională este aşadar cheia care deschide uşa spre dezvoltare, succes sau, în condiţii economice dure, spre supravieţuire. Şi vorbim despre diversitatea sub toate formele ei: de gen, de cultură, de rasă, de vârstă, de opinii, de tipuri de personalitate, de abordare, de relaţii.

A îmbrățișa divesitatea înseamnă a recruta și selecta oameni diferiți, din medii diferite, cu personalități diferite, dar care îmbrățișează aceleași valori cu cele promovate în interiorul organizației.

Ce înseamnă, apoi, să oferi angajaților șanse egale?
Nimic imposibil sau complicat: înseamnă să-i tratezi cu același respect, indiferent de poziția ierarhică în care se află, de apartenență la diferite grupuri, de gradul lor de diversitate socială, culturală, educațională. Înseamnă să le oferi oportunități egale de a accede spre poziții ierarhice superioare sau să-și dezvolte cariera în funcție de dorințele proprii și de necesitățile companiei. Înseamnă să le oferi aceleași oportunități de exprimare a nemulțumirilor, să aibă aceleași drepturi și să fie penalizați la fel în cazul unor abateri similare. Înseamnă să le oferi acces similar, la informațiile cu caracter comun. Înseamnă să-i plătești similar pe cei care fac joburi similare și care au un nivel de experiență similar.

Este adevărat că percepția asupra egalității de șanse va diferi. În plus, oamenii sunt impulsionați de motive diferite, au interese diferite, dorințe diferite, mentalități diferite. Asta nu împiedică însă un sistem clar, transparent și duplicabil de reguli care să normeze egalitatea de șanse.

La ce este bună egalitatea de șanse?
Printre beneficii enumăr creșterea motivației angajaților și prevenirea a numeroase conflicte. De asemenea, egalitatea de șanse ajută angajații să-și poată previziona pașii viitori din carieră, făcându-i astfel să fie mai pragmatici și eficienți. Crește așadar adeziunea față de companie și cresc performanțele, întrucât scad angoasele și temerile cu privire la viitor. În plus, este calea corectă spre un management sănătos al resurselor umane.