Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

De ce mor firmele, atunci când mor?

13 Februarie 2015



Ca orice alt organism viu, şi firmele mor. Mari, mici, naţionale sau cu acoperire geografică mai vastă, cu “ştate” vechi sau apărute de curând, orice fel de organizaţie îşi poate da un previzibil sau surprinzător sfârşit obştesc.

Deşi cei rămaşi să stingă lumina sunt deseori în postura de a nu şti ce i-a lovit, totuşi cauzele morţii firmelor sunt destul de clare şi uşor de punctat.

Care ar fi acestea?

• Lipsa de leadership
Atunci când conducătorii îşi depăşesc rolul de şef, îmbrăţişându-l pe cel de coordonator, de factor motivant, de imbold şi nu de constrângere, firmele se dezvoltă repede şi durabil. Un lider are un bun-simţ al relaţiilor şi al comunicării organizaţionale. Ştie să preîntâmpine conflictele şi creează căi de colaborare scurte şi eficiente. Lipsa de leadership se exprima întotdeauna în ruperi de ritm, în mesaje organizaţionale indecise şi inconstante, în performanţe mediocre. Start-up-urile sunt cele care au poate cea mai mare nevoie de leadership, pentru că nu sunt încă în postura de a-şi proceduriza temeinic activitatea şi relaţiile şi au nevoie de acea “baghetă fermecată” care face lucrurile să se întâmple.

• Aroganţa
“Mai buni ca noi nu există” este o mentalitate sinucigaşă. Întotdeauna în afaceri şi în viaţă se poate ivi unul mai bun, mai rapid, mai creativ. A şti acest lucru înseamnă a supravieţui, a avea întotdeauna arme pentru a contracara concurenţa.

• Lipsa de motivaţie a celor care le conduc
De multe ori, fondatorii unor afaceri ajung în punctul de a fi mai puţin motivaţi ca proprii lor angajaţi. Rutina unei afaceri vechi, recompense financiare care se lasă aşteptate, obiective care nu au fost îndeplinite, toate acestea le afectează entuziasmul şi voinţa de a continua.
Este evident că această “depresie” antreprenorială, antrenează cu sine o motivaţie precară a angajaţilor, o implicare minimă a acestora, o lipsă de responsabilizare şi responsabilitate.
Dacă un antreprenor nu-şi găseşte motivaţia, trebuie să-şi găsească un înlocuitor sau să vândă afacerea. Altfel, o va pierde oricum.

• Lipsa de cunoştinţe antreprenoriale şi nu numai
Este de asemenea poate cea mai cunoscută cauză a dispariţiei premature a firmelor. Fondatorii acestora cred că nu este necesar să acopere toate ariile de expertiză ale afacerii, ceea ce este mai mult decât fals. Nu zice nimeni că antreprenorii trebuie să fie specialişti multidisciplinari, dar trebuie să înţeleagă concepte de bază ale contabilităţii, managementul oamenilor sau pur şi simplu obiectul lor de activitate.
Este clar că NU poţi dezvolta o organizaţie fără să poţi contribui activ la creşterea ei şi fără să poţi controla aspecte vitale ale funcţionării sale.

• Îmbătrânirea organizaţională şi incapacitatea de a inova
Nu mă refer aici la bătrâneţe fizică, ci la cea a viziunii de business. Vremurile se schimbă în ritm alert, la fel şi clienţii, nevoile lor, aşteptările pe care le au.
Cu toate acestea există firme care funcţionează la fel ca în anul îndepărtat al înfiinţării: au aceiaşi angajaţi, aceleaşi proceduri, aceleaşi reguli, oferă aceleaşi produse sau servicii în acelaşi mod.
Trăim vremuri în care este din ce în ce mai greu de găsit o modalitate nouă şi eficientă de a face bani. A rămâne blocat în aceeaşi idee, mod de a acţiona, tip de produs, funcţionalităţi, nu poate fi decât letal.
Inovaţia nu înseamnă neapărat a crea ceva inedit şi spectaculos ci a găsi permanent o cale nouă de a te ridica deasupra concurenţei, a te adapta permanent.

• Lipsa de etică
În trecutul nu foarte îndepărtat, lipsa de etică părea chiar o opţiune profitabilă. Legile nu erau aşa de stricte, concurenţa nu era atât de acerbă, veştile nu circulau atât de repede şi atât de departe.
Dar şi atunci, ca şi acum, lipsa de etică rămâne una din cauzele falimentelor. Pentru că nu poţi fura la infinit, nu poţi corupe continuu şi nu-i poţi păcăli mereu pe cei care îţi dau bani, sperând să îţi dea astfel din ce în ce mai mulţi.
Este adevărat că lumea afacerilor este una dură, care poate cere soluţii nu tocmai ortodoxe. Dar a juca murdar de fiecare dată, nu poate fi decât letal.

• Deciziile greşite
Toate cărţile de management sunt pline de exemple ale unor decizii letale: investiţii uriaşe şi neprofitabile, mutări fatale, politici implementate care s-au dovedit criminale.
În general, înainte de a lua o decizie radicală, studiile de impact trebuie să fie făcute nu doar temeinic, ci exagerat şi enervant de temeinic.
Sunt decizii financiare, de marketing sau de vânzări care pot îngropa o afacere. Tot aici includ şi un management defectuos sau absent al capitalului uman.

Lista rămâne, după cum v-am obişnuit deja, deschisă.

În final mai precizez că atunci când o firmă moare vorbim totuşi fie de un cumul al acestor factori, fie de o intensitate sau persistenţă prea mare a unuia dintre ei. Numai cine nu munceşte nu greşeşte, dar a greşi în mod obsesiv şi a nu învăţa din rezultatele obţinute, devine de multe ori fatal.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite