Revista >> Martie - Aprilie 2015 [Nr. 173] >> Cercetare & Invatamant superior

Un binom câștigător: Artă + Business

Catalin Cretu

19 Martie 2015

În 2010, în cadrul unui spectacol special, într-o apariție meteorică bucureșteană, distinsa artistă multimedia Laurie Anderson – singurul creator de artă contemporană in residence la NASA – a făcut o afirmație oarecum surprinzătoare, dar plină de tâlc, care invită la reflecție: „În fiecare companie ar trebui să fie angajat câte un artist!”.

Cătălin Crețu, compozitor, artist multimedia, cercetător științific la Centrul de Muzică Electroacustică și Multimedia al Universității Naționale de Muzică București

Se naște implicit întrebarea provocatoare: De ce ar avea nevoie business-ul de artiști? Un eventual răspuns s-ar lega, negreșit, de latura creativ-vocațională a acestora – în dauna celeia de entertainer –, aici paranteza referitoare la condiția artistului în societatea românească actuală putând fi una foarte largă. Potențial pion care poate „deturna” pozitiv o idee prin viziune, prin curajul unei abordări dintr-o perspectivă neconvențională, prin creativitate, prin aducerea unei nuanțe sclipitoare în cadrul unui brainstorming spontan, artistul poate crea – în termeni economici – plusvaloare, la nivel estetic însă, cuantificabilă în acțiuni la bursa sufletului.

Se impune și o reciprocă a interogației: Are nevoie artistul contemporan de business? Raspuns categoric: DA. Într-o lume a comunicării și a imaginii, invadată tehnologic, artistul autentic – pentru a-i fi protejată sensibilitatea și pentru ca sensul artei sale să nu fie deturnat – are nevoie de susținere. Și business-ul i-o poate acorda, prin diverse pârghii: comenzi finanțate în mod direct, subvenționarea unor proiecte de anvergură, sprijin pentru rezidențe sau participări la festivaluri, expoziții, crearea unor fundații cu activitate culturală, etc. Dacă în trecut artiștii trăiau și creau în preajma unor mecenați sau în anturajul Bisericii, artistului contemporan îi este vitală socializarea în mediul de business.

Integrarea tehnologiilor în artă, tendință actuală în ascensiune
În contemporaneitate, noile tehnologii sunt integrate frecvent în diverse forme de artă: muzică (live electronics, compoziții algoritmice), dans (proiecţii video diverse, holograme), teatru (decoruri, recuzită), cinema (efecte, trucaje), fotografie digitală (manipularea imaginii), arte plastice (instalaţii interactive, sculpturi video), muzeografie (muzee virtuale), fenomene sincretice. Există în aceste abordări artistice un alt tip de relaţie cu materia, dar şi cu opera de artă şi cu publicul, ele fiind îndreptate mai mult spre acţiune decât spre contemplare, generând în mare parte produse ce nu pot fi deţinute, ci, mai degrabă, consumate. Opera devine “uşoară”, se eliberează de suportul material, schimbându-l cu unul imaterial. Apariţia computerului a deschis noi căi de abordare, el putând fi atât instrument de lucru, cât şi parte integrantă a lucrării artistice, creatorul contemporan fiind obligat să se conecteze la noile realități tehnologice, să fie flexibil, să se poată adapta oricărui context artistic, să-și dezvolte competențele până la limita dedublării, să se metamorfozeze, să devină un fel de specie-hibrid: artist-informatician, artist-inginer, artist-arhitect, etc.

Simbioza dintre artă și business, un drum ce duce spre excelență
Nouă ipostază în care acesta se (re)găsește într-o lume a permanentei schimbări a paradigmelor, impune modificări și la nivel instituțional, atât în ceea ce privește educația cât și cercetarea de specialitate. Pe de o parte e nevoie de deschiderea artistului înspre „zona tehnică”, pe de altă parte încurajarea, organizarea și finanțarea lucrului în echipe multidisciplinare. Deși sunt unele inițiative în acest sens în universitățile cu profil artistic din România, lucrurile pot fi substanțial îmbunătățite. Există atât în spațiul academic, cât și în zona artiștilor independenți nișe de creativitate insuficient fructificate, unde mediul privat ar putea găsi un teren foarte fertil, un uriaș potențial de talent uman vocațional care – cu siguranță – ar produce rezultate spectaculoase pe termen lung.

Doar un organism social sănătos, unde arta și businessul coexistă responsabil, unde antreprenoriatul nu eludează esteticul, poate creea excelență. Sunt lăudabile, necesare, inițiativele (timide) din societatea românească contemporană de recompensare a excelenței în artă, dar nu și suficiente. E nevoie de stimularea, întreținerea, chiar crearea unei pepiniere a acesteia. Excelența artistului poate „contamina” sponsorul, nu doar la nivel de imagine, ci și creativ. Excelența naște excelență.

Validată artistic, identitatea unei companii poate fi și altceva decât un logo sau un spot publicitar: o muzică, un dans, un film, o piesă de teatru, o carte, o poezie, o pictură, o sculptură, o construcție, o invenție sau puțin din toate – o lucrare sincretică. Avangarda artistică a secolului 20 aduce ca mărturie multe exemple de opere de artă finanțate din fondurile private ale unor fundații născute pe lângă mari companii, pe când – în altă ordine de idei – câțiva conți, baroni sau principi nemți au rămas în istorie doar fiindcă Beethoven le-a notat numele în subtitlul unor sonate pentru pian.

Riscurile coexistenței
Există însă și riscuri de patologie în organismul simbiotic artă-business. Creatorul contemporan este ispitit să experimenteze, să “dialogheze” cu mediul electronic, tehnologic, să-l provoace, să-i descopere părţile benefice, dar şi pe cele malefice, pe care le poate dezvolta sau estompa. El este dator să pună în lumină pericolul pe care îl poate reprezenta forța tehnologiilor moderne şi media (transformate uneori în „arme” ale businessului), acestea – în exces – având tendința de a transforma omul, de a-i substitui personalitatea. Este vorba de fapt de o interacțiune în dublu sens. În timp ce omul trăieşte cu iluzia că le manipulează, acestea, prin subtile procedee alchimice îi topesc ființa intimă, furându-i identitatea.

Este opțiunea etică și de libertate a artistului contemporan, invadat tehnologic, – obligat uneori să opereze cu concepte incomode, care nu sunt specifice artei: produs, piață, bursă – dacă rămâne un mărturisitor onest, un critic al vremii sale, imun la ispitele modernității sau se transformă – dominat de forța marketingului – într-un comerciant-manipulator al esteticului.

O șansă pentru transformarea lumii
Parafrazându-l pe Marshall McLuhan, teoreticianul media şi al comunicării care afirma că “hibridarea sau întâlnirea a două medii este un moment al adevărului şi al revelaţiei, care generează forme noi”, am putea spune câ întâlnirea artei cu bussines-ul poate media transformarea lumii într-una mai bună, mai frumoasă, mai umană. Căci, în urma unei lumi aride, post-tehnologice, ar rămâne doar o legendă despre artistul care a mers la zeul finanțelor și i-a cerut iertare pentru că a rămas idealist.