Revista >> Aprilie - Mai 2015 [Nr. 174] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea românească nu este guvernată de bani, ci de pasiune și frumusețea ideilor

Alexandru Batali

27 Aprilie 2015

Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii „Bouillon de culture". Pornind de la acest model clasic, am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Academicianul Bogdan C. Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române și fost director al Institutului de Chimie Macromoleculară “Petru Poni” din Iași, este invitatul acestei ediţii.

1.Principala dumneavoastră calitate?
Curiozitatea. Această caracteristică m-a ajutat să sesizez unde există lucrurile noi, interesante. Dorinţa de cunoaştere, curiozitatea mi-au fost hrănite de-a lungul timpului de literatura universală şi de oamenii deosebiţi pe care i-am cunoscut încă de tânăr. Tatăl meu a fost un chimist de excepţie, un creator de ştiinţă şi scoală şi, în cadrul conferinţelor pe care le organiza, am cunoscut laureaţi ai premiului Nobel care m-au fascinat prin frumuseţea simplităţii lor. Stăteau de vorbă cu mine despre orice, deşi eram încă student sau proaspăt absolvent. De atunci mi-am dorit să le calc pe urme şi să fiu foarte bun în meseria mea. Curiozitatea permanentă m-a ajutat să mă apropii de acest vis.

2.Principalul defect?
Părerea de rău faţă de investiţiile de timp, efort şi suflet care nu se împlinesc, se pierd pe parcurs. Această stare mă face să devin mai singur la un moment dat, îmi afectează speranţele şi încrederea în oameni. Am pornit de multe ori la drum cu oameni în care am crezut, le-am oferit toate cunoştinţele mele, dar, odată ajunşi pe o anumită poziţie profesională, am constatat că şi-au pierdut din entuziasm şi din dorinţa de a evolua. Personal, doream să continue, să lupte cu pasiune pentru meseria aleasă. La împlinirea vârstei de 90 de ani, academicianul Solomon Marcus spunea că, atunci când încetezi să mai ai proiecte, mori. E frumos să construieşti permanent şi să laşi ceva în urma ta, mai ales când eşti om de ştiinţă.

3.Deviza după care vă călăuziţi în profesie?
Să faci cât mai bine ceea ce faci. Un lucru este bine făcut atunci când tu eşti mulţumit şi când alţii îl apreciază şi beneficiază de el.

4.Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Cu siguranţă nu poate fi una singură. Seriozitatea în primul rând, apoi tenacitatea şi dăruirea pentru această profesie. Trebuie să ai pasiune şi să-ţi placă în permanenţă ceea ce faci, nu poţi fi doar un executant care se achita conştiincios de sarcinile de serviciu. Dacă nu ai reuşit ceva în laborator, trebuie să te frămânţi acasă, pentru ca a doua zi să găseşti soluţia. Cultura interdisciplinară şi o cultură generală cât mai bogată sunt alţi factori importanţi, care fac diferenţa între cercetătorii de vârf şi cei modeşti.

5.Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Respectarea cuvântului, pentru că depinzi într-o anumită măsură de parteneri şi pentru că într-o societate civilizată angajamentele trebuie onorate.

6.Locul unde aţi dori să faceţi cercetare
În România, la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ din Iași, cu o condiţie – să fiu lăsat de decidenţi să fac cercetare. Fără predictibilitate, constanță şi linişte nu poţi să-ţi faci un plan de cercetare şi să ai rezultate consistente. Prea des se modifica sau chiar se aplică retroactiv legile, nu se respectă angajamentele/contractele semnate, se anulează proiecte în derulare sau se reduce finanţarea prevăzută.
De ce în Institutul „Petru Poni“? Aici există o infrastructură mai performantă decât în multe centre europene, o atmosferă bună de lucru, sunt înconjurat de oameni tineri pe care îi simt aproape, de colegi care au încredere în mine, în ceea ce ştiu să fac…

7.Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
Structura ADN-ului, decodificată la începutul anilor 1950 de americanul James D. Watson și britanicul Francis Crick. De la această descoperire au pornit cercetări în biologia moleculară, tratamentul bolilor a beneficiat de noi soluţii, s-au pus bazele ingineriei genetice, s-a ajuns, peste ani, la genomul uman.
A doua descoperire de mare impact îi aparţine fizicianului Richard Feynman care, în 1959, a ţinut o conferinţă intitulată There's Plenty of Room at the Bottom. În esenţă, era o pledoarie pentru abordarea nanoștiintelor şi nanotehnologiei. Astfel au apărut primele programe dedicate domeniului nano, el deschizând practic acest drum, inspirând cercetătorii, schimbând modul lor de a privi şi de a face ştiinţă.
O altă personalitate care a inspirat mersul ştiinţei şi al omenirii a fost Jules Vernes. Toate volumele sale SF au devenit după 30-40 de ani realitate.

8.Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
Voi face referire la mai multe personalităţi.
Leonardo da Vinci, spirit inventiv, care a pus bazele mai multor ştiinţe. A fost pictor, sculptor, arhitect, matematician, inventator, anatomist … un geniu. A gândit şi proiectat motorul cu aburi în 1500, iar James Watts l-a realizat, independent, după 1760. Am fi putut trăi revoluţia industrială cu 260 de ani mai devreme…
Jean Marie Lehn, laureat al premiului Nobel (1987) pentru chimia supramoleculară, care ne-a învăţat că materia se organizează după interacţiuni chimice şi fizice, iar astăzi ne propune chimia constituţională dinamică şi adaptativă.
Obiectiv (dar şi subiectiv), tatăl meu, care a avut cea mai bună minte pe care am întâlnit-o. Pentru vremurile în care a trăit a construit enorm – o şcoală de ştiinţa polimerilor, recunoscută internaţional, Institutul Politehnic Iaşi (a doua școală inginerească din România), Filiala Iaşi a Academiei Române, şi multe altele… A format peste 100 de doctori.

9.Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică?
Herman Mark, unul dintre părinţii ştiinţei polimerilor. L-am apreciat pentru numeroasele descoperiri, pentru energia sa fantastică, pentru generozitatea de care dădea dovadă. A iniţiat şi dezvoltat şcoli de polimeri peste tot în lume. I-am citit lucrările, i-am urmărit conferinţele şi am descoperit frumuseţea unui domeniu. Deşi indirectă, influența sa, prin ce spunea şi făcea, a fost majoră pentru destinul meu ştiinţific.

10.Liderul din sistemul CDI pe care îl admiraţi?
Majoritatea conducătorilor din fruntea cercetării nu au avut timpul necesar şi nici mijloacele financiare pentru a realiza construcţii durabile. Profesorul Anton Anton era foarte deschis la propuneri şi le punea în practică foarte rapid. Este un om de acţiune, centrat pe punerea ideilor în practică, având şi capacitatea de a le implementa. De exemplu, pentru a creşte numărul de lucrări ştiinţifice publicate în reviste ISI şi vizibilitatea cercetării româneşti, i-am propus o soluţie simplă, care presupunea stimularea financiară a cercetătorilor. A fost receptiv şi, după un an şi jumătate, România şi-a dublat producţia ştiinţifică în străinătate… Al doilea exemplu: la iniţiativa academicianului Eugen Simion, profesorul Anton Anton a promovat şi aplicat primul sistem coerent şi eficient de evaluare a cercetării în România.