Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Brevetele internaționale – costuri și riscuri

27 Aprilie 2015



Acesta este al treilea dintr-o serie de patru articole survolând problematica transferului tehnologic în România. În acest articol discutăm brevetele internaționale, costurile și riscurile acestora.



În discuții cu șefi de laboratoare din instituții românești, este invocat frecvent faptul că marile companii high-tech fac cercetare în propriile centre, și mai puțin în colaborare cu instituții publice, și cu atât mai puțin în Estul Europei. Această viziune este însă un simptom al captivității mediului academic românesc în paradigma sub-contractorului. Este interesant că aceeași captivitate este observată și în industria high-tech, în care majoritatea companiilor (de software, în general) lucrează cu ora la produsele altora, fără a avea produse proprii. În ultimii ani însă, tot mai multe companii încearcă să dezvolte propriile produse și branduri și să intre pe piață pe cont propriu, nu doar ca furnizori pentru alții.

Produsul este pentru o firmă de software ce este proprietatea intelectuală pentru mediul academic. Și cercetarea și industria high-tech din România sunt actualmente în procesul de evadare din această paradigmă de muncă cu ora. În acest articol vom analiza soluția pentru cercetare (brevetele) iar în următorul vom analiza latura industrială (antreprenoriatul). Cele două sunt strâns interconectate, după cum vom vedea.

Trecerea de la contracte industriale la brevetare reprezintă un salt enorm în complexitate – în principal din cauza riscurilor (și beneficiilor) mai mari pentru valorificarea brevetelor. Practic, depunând un brevet, un laborator pune partenerul industrial în fața unui fapt împlinit, și înclină balanța puterii de negociere în favoarea laboratorului. Acest concept este complet nou pentru cercetătorii români, obișnuiți de mulți ani să accepte condiții impuse de companii: este un simptom al culturii „zilierului științific” care domină în acest moment în instituțiile românești cu relații industriale semnificative.

Ucenicia transferului tehnologic
Protecția și valorificarea proprietății intelectuale sunt activități sofisticate și necesită experiență, care se poate acumula ori în timp, ori se poate dobândi, parțial, de la tutori experimentați din instituții mai avansate.

Comercializarea proprietății intelectuale este similară cu acele arte și meșteșuguri pe care în evul mediu ucenicii și calfele le învățau în ani de muncă în atelierul unui maestru. De aceea, orice instituție interesată cu adevărat să avanseze pe această cale, trebuie să investească în formarea unei persoane tinere într-un loc unde transferul tehnologic este o realitate.

Research for Industry (researchfor industry.ro) are norocul de a fi învățat timp de doi ani de la maeștrii transferului tehnologic de la Universitatea Politehnică Federală din Lausanne (tto.epfl.ch). Aceștia au dezvoltat ei înșiși acel ecosistem de la zero, și știu toate obstacolele și modalitățile de depășire ale acestora. Deci de la ei am învățat nu doar cum se fac lucrurile, dar și, mult mai important, de ce se fac așa. Este o perspectivă extrem de rară și de valoroasă pe care am reușit să o asimilăm, parțial, în ultimii ani.

Firul roșu care trebuie urmărit de-a lungul întregului proces de comercializare a proprietății intelectuale, de la ideea din laborator, până la produsul de pe raft, este incertitudinea, sau riscul. În următoarele rânduri vom parcurge fiecare etapă, subliniind incertitudinile care guvernează fiecare pas, și unele din modalitățile existente pentru a gestiona și reduce aceste incertitudini până la un nivel acceptabil pentru toate părțile implicate.

Personajul principal va fi evident profesionistul de transfer tehnologic, fie el într-un birou al instituției, fie un consultant extern precum Research for Industry.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite