.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Un prim pas pentru reînvierea câmpiilor subacvatice din Marea Neagră: Cercetătorii GeoEcoMar au descoperit o specie de algă marină considerată dispărută
În cadrul proiectului internaţional CoCoNET, o echipă de cercetători români din Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geo-ecologie Marină – GeoEcoMar a înregistrat rezultate promiţătoare în urma participării la două expediţii ştiinţifice desfăşurate în 2013 şi 2014 în Marea Neagră, la bordul vasului de cercetare Mare Nigrum, ce aparţine Institutului. În cadrul acestor expediţii, la care au participat şi cercetători din Italia, Anglia şi Ucraina s-a descoperit Phyllophora, o specie de algă presupusă dispărută pe şelful românesc, care la începutul secolului 20 forma în Marea Neagră câmpii subacvatice.
Câmpurile cu Phyllophora sunt un habitat unic în Marea Neagră, constând din dezvoltarea extensivă a algelor roşii aparţinând genurilor Phyllophora şi Cocotylus. Reapariţia după aproape 30 de ani în partea de N a şelfului românesc este foarte importantă pentru restabilirea acestui habitat. Între timp, ponderea s-a schimbat, specia dominanată Phyllophora crispa a fost înlocuită de specia Phyllophora (Cocotylus) truncata. Aceste alge se dezvoltă preferenţial în zona de 30-40 m adâncime a apei, pe soluri calcaroase, din ecosistem făcând parte algele din specia Lithothamnion propontidis, crabul Liocarcinus navigator, moluşte (Mytilus) şi diverse specii de peşti.
În cele două expediţii la care au participat, cercetătorii români au identificat taxoni aparţinând genului Phyllophora în numeroase profile de probare, au colectat probe pentru genetică şi au reuşit şi filmarea subacvatică a acestei specii de alge cu ajutorul unui vehicul subacvatic controlat de la distanţă.
Aceste expediţii au avut ca scop cartarea şi probarea limitei sudice a câmpului de Phyllophora „Zernov”. Phyllophora este o algă roşie care la începutul secolului 20 avea un caracter dominant în Marea Neagră, unde acoperea zone foarte extinse şi forma aşa numitul Câmp cu Phyllophora „Zernov”, care se întindea din SV şelfului Ucrainei până în zona de N a şelfului românesc al Mării Negre, formând împreună cu alga Cystoseira câmpii subacvatice. Din punct de vedere al distribuţiei şi al cantităţii de biomasă, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului trecut, Câmpul cu Phyllophora a suferit o descreştere semnificativă, până la dispariţie. Începând cu anul 2000, s-a înregistrat o îmbunătăţire a stării habitatelor marine din NV Mării Negre. Această caracteristică se reflectă în extinderea Câmpului cu Phyllophora, cât şi în restaurarea fitocenozelor bentonice. Ca urmare, în anul 2008, pe şelful ucrainian al Mării Negre, câmpul cu Phyllophora „Zernov” a fost declarat rezervaţie naturală, iar dragarea în perimetru protejat este interzisă, cu scopul de a proteja şi de a restabili acest ecosistem unic.
Aria marina protejată, o şansă de refacere a habitatului
Acelaşi lucru ar trebui realizat şi în zona de NV a şelfului românesc, unde Phyllophora începe să se extindă din nou. Cercetătorii din GoEcoMar vor semnala autorităţilor reapariţia Câmpului şi vor propune ca zona în care se dezvolta Phyllophora să fie arie marină protejată. În ceea ce priveşte timpul de refacere, acesta este impredictibil, depinde nu numai de minimalizarea efectelor antropice, dar şi de modificările climatice. Probabil, în cazul unor condiţii favorabile, refacerea ar putea dura câteva decenii. Atingerea în viitor a unei biomase de câteva mii de tone, ar putea determina din nou exploatarea acestei alge mai ales în industria farmaceutică.
În cadrul acestui proiect cercetătorii din GeoEcoMar vor continua analizarea speciilor de plante (alge marine Phylophora, Cystoseira, precum şi nannoplancton calcaros – alge coccolythophore) şi animale marine (macro- şi microbentos) în zona de N a şelfului românesc, prin îndesirea probării şi realizarea unei profilări adecvate în special între izobatele de -20 la -40 m. Expediţia de anul acesta (mai 2015) va fi efectuată în aceleaşi zone ca şi în anii anteriori, pentru a realiza monitorizarea câmpului cu Phyllophora, extinderea sa sudică şi dezvoltarea habitatelor caracteristice pe parcursul a trei ani succesivi. Pentru a amplifica impactul la nivel naţional şi internaţional, cercetătorii din GeoEcoMar vor informa comunitatea ştiinţifică internaţională asupra acestei zone prin publicarea unei lucrări într-o revistă internaţională de largă circulaţie.
Principalele câştiguri ale proiectului
Rezultatele proiectului completează baza de date a GeoEcoMar şi sunt importante la nivel naţional şi internaţional din punct de vedere geologic, biologic şi ecologic.
Geologic: au fost făcute noi profilări batimetrice; au fost realizate studii cu multibeam pentru descifrarea geomorfologiei subacvatice; a fost analizat litologic/sedimentologic substratul (interfaţa apă/sedimente) pentru adâncimi de până la 50 m, în special în partea nordică a zonei româneşti a Mării Negre.
Biologic: a fost identificată reapariţia algei Phyllophora, au fost descrise habitatele existente, au fost analizate, la diferite adâncimi ale apei, mai multe grupe de organisme (microfauna – grupele de organisme ostracode şi foraminifere) şi nannoplancton calcaros (alge marine micronice). Au fost realizate observaţii asupra mamiferelor marine din Marea Neagră (diverse specii de delfini) – de către specialiştii englezi implicaţi în proiect (Nature Bureau – London), care au participat la expediţia din 2013.
Ecologic: a fost realizată o primă analiză a obiectelor plutitoare naturale (în special resturi vegetale, în majoritate aduse de Dunăre în N zonei româneşti a Mării Negre) şi antropice (în special plastic), care se pot identifica pe distanţe mari în larg (până la adâncimi ale apei de 50 m). Datorită colaborării dintre specialiştii români de la GeoEcoMar şi cei italieni, în urma expediţiei din 2014 a fost publicată o primă lucrare: Suaria, G., Melinte-Dobrinescu, M., Ion, G., Aliani, S., 2015. First observations on the abundance and composition of the floating debris in the North-Western Black Sea, vol. 107, pg. 45-49, în prestigoasa revistă Marine Environmental Research - Editura Elsevier.
CoCoNET, un proiect ce abordează holistic protecţia mediului marin
Proiectul FP7 CoCoNET „Towards COast to COast NETworks of marine protected areas (from the shore to the high and deep şea), coupled with sea-based wind energy potenţial” este coordonat de Institutul de Ştiinţe Marine CNR-ISMAR, Italia, alături de 39 de parteneri din 22 de ţări, printre care şi INCD GeoEcoMar. Echipa de cercetători români este formată din dr. geolog Mihaela Carmen Melinte-Dobrinescu, director de proiect, dr. geolog Adrian Stanică – legislaţie pentru arii marine protejate şi geologie costieră, dr. geofizician Gabriel Ion, dr. geolog Florin Duţu şi ing. geolog Adrian Popa pentru multibeam, dr. geolog Andrei Briceag pentru microbentos, biologii dr. Tatiana Begun, dr. Adrian Teacă şi drd. Mariana Zazu pentru macrobentos, drd. geolog Sorin Bălan pentru studii oceanografice şi geolog Elena Ion pentru GIS şi Baze de date.
Scopul principal al proiectului este de a identifica o reţea de arii marine protejate existente sau potenţiale în Marea Neagră şi Marea Mediterană la scară regională (reţea de Arii Marine Protejate) şi în final la scară de bazin (reţea de reţele). Identificarea conexiunilor fizice şi biologice din cadrul Ariilor Marine Protejate va duce la elaborarea unor modele şi procese de distribuţie a biodiversităţii. De asemenea, se urmăreşte propunerea unor mode-le de îmbunătăţire a schemelor de protecţie prin menţinerea schimburilor eficiente (biologice şi hidrologice) între zonele protejate.
Un alt obiectiv al proiectului este identificarea unor posibile zone favorabile pentru instalarea de ferme eoliene în mare, la o anumită distanţă de ţărm. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv se urmăreşte realizarea un atlas cu date de vânt pentru zonele costiere ale Mării Negre şi ale Mării Mediterane, cât şi evaluarea vulnerabilităţii habitatelor la factorii externi. Din datele existente, în zona românească a Marii Negre, cea mai favorabilă zona pentru ferme eoliene se găseşte în partea de NV (în faţa Deltei Dunării). Din păcate, realizarea acestui obiectiv ar putea afecta habitatele (căile de migraţie ale diferitelor specii de păsări sau unele specii marine, care s-a constatat că ajung să evite traseul cablurilor de la eoliene spre uscat, unde există un impact electromagnetic mai crescut, sau chiar migrează la mari distanţe).
Parerea ta conteaza: 
