Revista >> Mai - Iunie 2015 [Nr. 175] >> Cercetare & Invatamant superior

În căutarea simțului pierdut • Să vezi cu ochii larg închiși

Mihaela Ghita

26 Mai 2015

Intuiție? Clarviziune? Al treilea ochi? Al șaselea simț? Cum să denumești un fenomen despre care cei mai mulți oameni spun ”așa ceva nu se poate”. Infovision este termenul propus de cel care a dezvoltat o metodă prin care, afirmă el, oricine este capabil să își activeze o capacitate aflată la îndemâna oricăruia dintre noi, aceea de a vedea cu ochii închiși. Mai mult decât atât, experiența de 16 ani i-a arătat că probleme de auz, sau dislexie, au fost rezolvate în acest fel.

Mark Komisarov, un rus stabilit in Statele Unite din 1989, inginer chimist de formație, spune că printr-un antrenament minim, oricine este capabil să vadă cu ochii acoperiți. Curiozitatea m-a făcut să merg să văd cu ochii mei cum decurg lucrurile. Totul pare extrem de simplu: după prezentarea generală, Mark acoperă ochii unui copil cu o mască din plastic, brodată pe margine cu burete negru pentru o perfectă etanșeizare. Pentru a demonstra că, pe dedesubt este întuneric ca în nucă, a dotat masca cu niște senzori de lumină, conectați la un aparat de măsură și într-adevăr, aparatul arată 00,00 certificând întunericul total și, drept consecință, faptul că nu poți vedea pe lângă mască. Astfel echipat, copilul a fost capabil să recunoască culori, să se miște prin cameră fără să se lovească de obiecte, să aleagă de pe masă pahare de aceeași culoare și, mai ales, a fost capabil să citească un text dintr-o carte. ”E adevărat, aveam un câmp de vedere foarte mic, nu așa cum văd în mod obișnuit. Nu aveam vedere periferică. Vedeam ca printr-o fantă verticală foarte îngustă și uneori trebuia să înclin capul la 90 de grade să pot vedea mai bine, dar da, puteam să vad clar”. Este mărturia lui Victor, un băiat de 12 ani care a experimentat vederea cu ochii acoperiți.

“Tinerii până la 10-12 ani învață mult mai repede și mult mai simplu, pentru că ei nu au prejudecățile maturilor, că nu poți să mergi pe tavan și nu poți trece prin perete. Memoria genetică se conectează cam la vârsta de 12-13 ani. Eu folosesc acel moment când memoria genetică nu este încă funcțională, momentul când ei încă mai cred în minuni și povești. Eu le spun: voi puteți deveni magicieni și ei cred. Nu este nevoie de ceva deosebit. Dar cu maturii folosesc altă metodă. Nu poți să îi spui unui matur povestea celui de al treilea ochi. Pe matur e necesar să îl convingi, nu la nivelul conștientului, ci la nivelul subconștientului, ca să neutralizăm aceste sute de milioane de ani de evoluție, de memorie genetică, care spun că nu este posibil să vezi cu ochii închiși. Aici apare o altă metodică și un timp mai prelungit”, afirmă Mark Komisarov.

Mihaela Istrati a urmat cursurile de Infovision în toamna anului 2014, iar acum îi învață pe copii să deprindă și să își activeze această capacitate de a vedea cu ochii acoperiți. Mi-a mărturisit că cel mai greu i-a fost să depășească propria rezistență psihologică, dar că o dată trecută acestă barieră lucrurile merg foarte ușor. ”Am avut o colegă la cursul la care am participat eu, care s-a supărat, s-a necăjit, a și plâns. Sigur că toate astea i-au încetinit procesul. Nu că nu avea capacitatea sau că era mai puțin talentată, că nu e vorba de talent aici, ci emoțional și-a pus singură frâne. Și văd lucrul acesta și la alți colegi la care particip ca interpret.”

Perspectiva unui ”bypass” de la organele de simț
Cum este posibil așa ceva, domnule Komisarov? Am fost cu dvs. când ați activat acest centru de percepție băiețelului. Ce am văzut este absolut tot? Lucrurile stau atât de simplu? Ați acoperit ochii copilului cu o mască, ați obturat, practic, vederea, apoi cu o lanternă ați verificat etanșeitatea măștii și imediat copilul a fost capabil să recunoască culori, să citească, să vă urmărească și să repete mișcările dvs. Ce faceți de fapt? Este un ritual spiritual, o tehnică mecanică?

Mark Komisarov: Atunci când îl învățați pe un copil să vorbească puteți spune ce tehnică folosiți spiritual sau ce ritual folosiți? Nu folosiți nimic deosebit, pur și simplu îl determinați să înceapă să vorbească, adică centrul vorbirii să se activeze. În principiu eu fac același lucru. Copilul mă crede, el știe că poate să facă acest lucru, că are acestă posibilitate și eu îi trezesc acestă capacitate. Așa cum îl înveți pe un copil, motivând-ul să înceapă să vorbească, tot așa îi învăț pe studenții mei să înceapă să folosească informația folosind un canal nou, cu atât mai mult cu cât, fiecare are acest canal, acest centru.

Tehnica dumneavoastră se poate aplica și la alte simțuri? Se poate face un ”bypass” de la organele de simț, astfel încât creierul să primească informația direct?
Mark Komisarov: Am avut mai multe persoane care la seminariile mele iși scoteau aparatele de auz, iar copiii se pot trata de dislexie. Pot doar să constat acest fapt, nu pot să explic. Încă o data spun, eu sunt inginer și eu trebuie să demonstrez că acest fenomen există, ca mai apoi, specialiștii în domeniul creierului uman să se ocupe de explicarea acestui fenomen.

Adaptarea la mediu cu sau fără ajutorul creierului
Orice organism, oricât de primitv ar fi, primește informații din mediul în care trăiește, sub formă de energie, mesaj de tip electromagnetic sau mesaj chimic, explică prof. dr. Leon Zăgrean, șeful disciplinei de Fiziologie și Neuroștiințe Fundamentale, UMF București. ”Sunt organisme unicelulare care se orientează în mediu în raport de concentrația unei substanțe. Se apropie dacă acea substanță este utilă ei sau se îndepărtează dacă substanța este inutilă sau periculoasă. La organismele pluricelulare, deja lucrurile devin un pic mai complexe, pentru că, pe măsură ce celulele care nu vin în raport cu mediul extern sunt private practic de această legătură, trebuie găsite canale prin care informația să se propage din mediul extern, în interiorul organismului pentru diferite scopuri sau funcții. Și atunci treptat se dezvoltă un aparat circulator, care duce sângele, un aparat digestiv care asigură nutriția, un aparat sau un sistem de transport și procesare a informației. Acest sistem de procesare a informației, noi îl numim creier, dar nu înseamnă că organismele care nu au creier nu se orientează în mediu.