.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Companiile locale si cultura performantei
Concluzia studiului este ca echilibrul, eficacitatea, eficienta, cresterea sanatoasa a companiei mici sau mijlocii pot fi atinse prin interventii de management ”social” si de transformare continua. Scopul ultim este performanta, care, indiferent de tipul de cultura (colectivist sau individualist), este sustinuta de roluri si responsabilitati clare, procese standardizate, cresterea coeziunii echipei.
Asa cum am vazut in raspunsurile primite la chestionarele mele, aceste grupuri sunt inca dinamice si fragile, drumul catre solidaritatea profesionala fiind inca lung. Daca acest proces este invers, echipa se fractioneaza in subgrupuri, aliante si coalitii, iar energia membrilor este disipata in incercarea de a rezolva conflictele si a reduce tensiunile. Grupul este astfel amenintat de acumularea elementelor negative ramase netratate si nerecuperate, care vor genera dezechilibre de productivitate, stres, insatisfactii, frustrari.
l Recomandari
Companiile locale, subiect al studiului, trebuie sa dezvolte capabilitati de schimbare care sa tina pasul cu obiectivele de afaceri asumate si cu conditiile volatile ale mediului economic (previziunile conform carora, dupa aderare, mai mult de jumatate din companiile mici si mijlocii vor disparea sunt suficient de ingrijoratoare ca sa creeze dinamism!). Liderii insisi trebuie sa-si reviziteze strategia de afaceri, de terminare/continuare a afacerii, capacitatile lor de schimbare, modul in care acestea pot fi antrenate, sa fie rezonanti la calitatea climatului organizational. De asemenea, concentrarea pe calitatea executiei va face diferenta intre un vis frumos si o realitate de succes. Formalizarea unor criterii de evaluare a performantei, chiar si in companiile de tip colectivist, este esentiala. N-ar trebui sa fie o mare filozofie sa contabilizezi si sa celebrezi succesele, asa cum nu e nici o rusine sa transformi un esec intr-o lectie de invatat. Ceva mai dificil este sa urmaresti progresul indivizilor, al echipelor sau proiectelor.
Noi ipoteze
Este interesant faptul ca studiul a deschis apetitul pentru noi ipoteze legate de culturi organizationale caracteristice erei postindustriale. Independent de decalajele economice si sociale fata de societatile americane si de cele vest-europene (care par de nerecuperat), Romania se confrunta cu era postindustriala. Foarte curand, Romania va fi un judet european si ar fi un nonsens sa-si inchipuie cineva ca economia ei poate fi reindustrializata la actualele standarde de competitivitate tehnologica. Pe de alta parte, economia lumii este supraindustrializata, nemaiexistand o cerere echilibrata pentru capacitati industriale (in urma mutarii capacitatilor de productie in Asia). Nici vorba ca investitorii locali sa poata sustine sumele necesare unei industrii competitive. Era industriala este considerata ca fiind complementara cu rata inalta de productivitate si cu culturi centrate pe performanta, puternic individualiste.
Dar, in era postindustriala, caracterizata de continua invatare, de servicii inalt specializate de economia cunoasterii si a creativitatii, componentele sociale de armonizare a grupurilor devin vitale.
In acest context, intrebarea ar fi: Poate aceasta contradictie (identificata la companiile locale romanesti) de cultura colectivista si individualista, in mod paradoxal, sa devina un avantaj competitiv? Daca da, poate cultura romaneasca (in sens social, ca suma a tuturor acestor culturi organizationale) sa sara direct la nivelul dorit de performanta, fara sa treaca prin stadiul (adesea dureros pentru indivizi) de cultura individua-lista?
Parerea ta conteaza: 
Tableta de management. Cine ne-a furat profesiile?! (III)
