Revista >> Iunie - Iulie 2015 [Nr. 176] >> Cercetare & Invatamant superior

Finanţarea învăţământului superior - provocări şi etape

Alexandru Batali

22 Iunie 2015

Finanţarea profesionistă a învăţământului superior şi evoluţia sistemului sunt dependente de rafinarea permanentă a metodologiei de repartizare a fondurilor, de consolidarea mecanismelor de colectare continuă de date calitative, coerente, capabile să fundamenteze decizii importante, de perspectivă. Despre procesul de optimizare a metodelor şi de adaptare la geometria variabilă a realităţii universitare am stat de vorbă cu Gabriela Jitaru, Directorul Direcţiei pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi Evaluare Instituţională din cadrul UEFISCDI.

Metodologia de finanţare a învăţământului superior poate fi comparată cu o maşină performantă căreia i se aduc constant îmbunătăţiri în centrul de proiectare al UEFISCDI şi al CNFIS. Care au fost etapele cheie din evoluţia sa care au determinat schimbări majore ale ansamblului constructiv? Care este destinaţia acestui vehicul?
Metodologia de repartizare, la nivel de universităţi de stat, a alocaţiilor bugetare destinate finanţării instituţionale, aşa numita metodologie de finanţare a învăţământului superior, a ajuns la forma actuală după un lung proces de adaptare şi rafinare. Un rol central în procesul de modernizare treptată și permanentă a metodologiei l-a avut Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS), care, după cei peste 20 de ani de activitate neîntreruptă poate fi considerat astăzi una dintre instituțiile cu tradiție ale sistemului academic românesc.
Putem spune că metodologia de finanţare a reprezentat, în ultimii 15 ani, principala pârghie strategică pentru pilotarea schimbărilor din sistem, putând fi identificate trei etape majore în dezvoltarea sa până la forma actuală.
Într-o primă etapă (anii 1999, 2000, 2001) a fost introdusă finanțarea pe student, în funcţie de forma şi domeniul de studiu, care exprima, în “termeni matematici”, faptul că procesul de pregătire universitară a unui student necesita costuri diferite, în funcţie de forma şi domeniul de învăţământ la care acesta era înscris. Această primă variantă, cu o abordare exclusiv de tip cantitativ, a constituit nucleul stabil al tuturor dezvoltărilor ulterioare, atât din punct de vedere matematic, cât şi la nivel conceptual.
În a doua etapă (2003-2011) a fost introdusă finanţarea diferențiată pe baza componentei calitative de la nivel instituţional. Indicatorii de calitate utilizaţi pentru aceasta au avut ca obiectiv atât facilitarea dimensionării alocaţiilor bugetare în corelaţie directă şi cu nivelul de calitate al rezultatelor procesului educaţional, cât şi stimularea orientării fondurilor instituţionale în direcţia creşterii calităţii acestora. Evoluția acestora nu a fost doar una numerică (de la 4 indicatori de calitate în anul 2002, la 17 în anul 2011, unii dintre ei cu o structură complexă, cuprinzând o multitudine de sub-indicatori), ea reflectându-se și în ponderea pe care acești indicatori au avut-o în propunerile de finanțare (până la 30% în anul 2011).
A treia etapă de implementare a metodologiei de finanţare (2012-2014) a introdus trei elemente principale de noutate:
a. Finanţarea pe bază de granturi multianuale de studii a ciclului de doctorat
b. Finanțarea suplimentară pentru stimularea excelenței instituțiilor și a programelor de studii, pe baza unor criterii și standarde de calitate. Aceasta a direcţionat în mare măsură demersurile pentru calitate de la nivel instituţional (urmărite până în 2011) către cele de la nivelul programelor de studii.
c. Fondul de dezvoltare instituțională pentru susţinerea proiectelor instituţionale multianuale ale universităţilor, adresându-se celor mai performante instituții de învățământ superior din fiecare categorie.
Pentru anul 2015, putem spune că metodologia de finanţare propusă de CNFIS prezintă numeroase elemente de continuitate cu cele din anii anteriori 2012-2014, principalul element de noutate fiind adoptarea unui set propriu, complex, de indicatori de calitate pentru alocarea pe bază de formulă a ansamblului finanțării suplimentare.
Dacă ne referim la obiectivele propuse, menţionăm în principal continuarea şi întărirea acţiunilor deja iniţiate (de exemplu, finanţarea costurilor reale – prin finanţarea pe baza granturilor de studii; susţinerea calităţii şi excelenţei – prin finanţarea suplimentară; sprijinirea dezvoltării – prin fondul pentru dezvoltare instituţională) şi a celor de optimizare a finanţării învăţământului superior (de exemplu, diferențierea finanțării în funcție de misiunile asumate de către universități; optimizarea numărului total de granturi pentru fiecare ciclu de studii şi alocarea granturilor în funcție de gradul de prioritate al domeniilor de studii).

Cum v-aţi pus amprenta calitativ asupra procesului de finanţare a învăţământului superior?
Încă de la înființare, Consiliul și-a asumat sarcina de a coordona activitatea unui grup executiv de experți (constituit, după anul 2000, în Departamentul de finanţare din cadrul UEFISCDI), care a asigurat atât transpunerea metodologiilor adoptate în propuneri, anuale și lunare, de alocare a fondurilor disponibile către universități, cât şi elaborarea fundamentată a diverselor propuneri şi studii ale CNFIS privind sistemul de învăţământ superior şi finanţarea acestuia. Experienţa acumulată de către experţii Departamentului, în cadrul colaborării cu membrii CNFIS, a făcut ca, treptat, implicarea acestora în activitatea Consiliului să depăşească stadiul de suport pur tehnic şi să se extindă şi în zona conceptuală.

Ce set de criterii şi indicatori de calitate stau acum la baza finanţării suplimentare? Cum s-a făcut selecţia acestora şi cum s-a determinat formula optimă de alocare a resurselor?
Propunerea CNFIS pentru anul 2015 are în vedere repartizarea finanţării suplimentare în funcţie de 15 indicatori de calitate grupaţi în patru clase mai generale de indicatori (C1. predare/învăţare, C2. cercetare ştiinţifică / creație artistică, C3. orientare internațională, C4. orientare regională şi echitate socială). Construcţia şi modul de grupare a indicatorilor în cele patru clase distincte a constituit un cadru mai amplu de discuţii şi dezbateri la nivelul CNFIS, cu participarea şi consultarea reprezentanţilor MECS,CNR, ALMAMATER, ANOSR şi UNSR.
Vorbind de ordine, rigoare şi beneficii, acest nou set de indicatori de calitate are în vedere, în primul rând, realizarea unor comparaţii între performanţa şi calitatea ramurilor de ştiinţă prezente în oferta educaţională a universităţilor publice, asigurând diferenţierea intra şi interinstituţională, şi nu compararea universităţilor în ansamblu, cum se realiza în perioada 2003-2011, în care indicatorii de calitate erau definiţi doar la nivel de universitate.
În al doilea rând, cei mai mulţi dintre indicatori au fost construiţi în sensul măsurării şi evaluării pentru o perioadă multianuală (patru ani), astfel încât să fie atenuate potenţialele consecinţe negative ale variaţiilor de performanţă de la un an la altul.
Totodată, în construcţia indicatorilor de calitate s-a urmărit atât o eficientizare a procesului de evaluare (în sensul reducerii eforturilor instituţionale de raportare din partea universităţilor), precum şi o compatibilizare generală cu cadrele de referinţă utilizate de alte organisme publice naţionale cu atribuţii specifice în domeniul învăţământului superior.

Există o serie întreagă de proiecte naţionale, iniţiate şi coordonate de UEFISCDI, care furnizează date valoroase pentru finanţarea profesionistă a învăţământului superior şi pentru analiza efectelor educaţiei universitare. Vă invit să le prezentaţi din perspectiva funcţiilor lor suport.
UEFISCDI s-a implicat în mod direct în derularea unor proiecte cu importanță majoră pentru sistemul de învățământ superior. În perioada 2008-2012, departamentul a fost implicat, sub coordonarea CNFIS, în derularea unor proiecte majore finanțate din Fondul Social European: „Registrul Matricol Unic“(RMU) și „Studiu național de monitorizare a inserției pe piața muncii a absolvenților din învățământul superior“(APM).
Proiectul RMU a avut ca scop dezvoltarea unui sistem naţional integrat, gândit ca un instrument de „guvernare electronică”, care să gestioneze informaţiile referitoare la studenţii din sistemul de învăţământ superior (SIS). Acesta va permite obţinerea unei imagini coerente a capitalului uman implicat în SIS, precum şi a unor informaţii detaliate ce vor sta la baza formulării şi implementării politicilor şi strategiilor din domeniul învăţământului superior.
APM a fost primul proiect naţional care a urmărit legătura dintre studiile absolvite de tinerii absolvenţi şi activitatea lor profesională, rolul său fiind acela de a spori capacitatea instituţională a universităţilor de a desfăşura, în mod periodic, astfel de studii de monitorizare.
Proiectul care se implementează în prezent, „Politici bazate pe evidente şi impactul asupra pieţei forţei de muncă”(INFO-HE), urmăreşte să asigure interoperabilitatea între sistemele informatice existente şi să faciliteze accesul larg la acestea, prin utilizarea rezultatelor obținute până în prezent în cadrul proiectelor anterior menţionate, şi continuarea şi extinderea demersurilor realizate de UEFISCDI – CNFIS în ceea ce priveşte asigurarea unicității şi consistenței datelor, având un rol important în fundamentarea pe termen mediu şi lung a politicilor şi strategiilor publice în domeniu.

Cât de mult contează faptul că fundaţia finanţării instituţionale se sprijină pe platforme de colectare a datelor, pe informaţii calitative, pe statistici şi analize actuale?
Activitatea UEFISCDI și în special a CNFIS este bazată pe principiul fundamental al responsabilității publice, strâns legat de instrumentele de transparență, care facilitează răspândirea cât mai largă a informațiilor specifice unui anumit domeniu. Datele, analiza datelor, statisticile și alte instrumente asemănătoare au tocmai acest rol: de a facilita informarea și decizia în diferite domenii. Încă de la înființare, CNFIS a urmărit ca propunerile privind metodologia finanțării din resurse publice să fie bazată pe dovezi obiective, pe date, pe analize și studii.
Astfel, raportarea datelor statistice de către universităţi, necesare pentru implementarea metodologiei de finanţare pentru anul 2015, se efectuează prin platforma naţională de colectare unitară a datelor statistice relevante pentru învăţământul superior, platforma ANS, dezvoltată de UEFISCDI, sub coordonarea Consiliului Naţional de Statistică şi Prognoza a Învăţământului Superior (CNSPIS), în cadrul proiectului "Politici publice fundamentate în Învăţământul Superior: o premisă necesară pentru dezvoltarea României", derulat în perioada 2012 – 2014.
Platforma reprezintă un sistem informaţional integrat, compatibil cu sistemele de colectare a datelor la nivel european, care a fost dezvoltat în manieră modulară (cu posibilitatea integrării şi a altor procese noi de culegere a datelor) şi reuneşte principalele date statistice cu privire la învăţământul superior, date deja culese de către diverse structuri de la nivel central (CNFIS, MECS, INS, ANPCDEFP) prin procese separate de culegere a datelor, evitându-se astfel dubla colectare şi raportare a datelor statistice.