Revista >> Iulie - August 2015 [Nr. 177] >> Cercetare & Invatamant superior

Aderarea României la CERN - platformă deschisă de oportunităţi

Mihaela Ghita

24 August 2015

România aşteaptă aprobarea Parlamentului pentru aderarea ca membru cu drepturi depline la CERN - Consiliul European pentru Cercetare Nucleară. Marile beneficii ale acestei aderări le reprezintă stabilitatea ştiinţifică, oferită de parteneriate de cercetare pe termen lung, şi oportunităţile economice ce se deschid pentru IMM-urile autohtone. Într-un interviu cu prof. univ. dr. Nicolae Victor Zamfir, directorul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), am încercat să aducem în lumină cele mai importante semnificaţii ale acestei alianţe.

Care au fost momentele cheie din istoria colaborării cu CERN?
Istoria colaborării cu CERN are cel puţin 25 de ani vechime. A început imediat după căderea Cortinei de fier, când cercetătorii români au putut călători liber în vest. Mai întâi colaborarea a fost făcută pe baze personale, pornind de la legăturile pe care le aveau prin alte laboratoare ale lumii, şi ajutaţi de faptului că, înainte de 1989, au avut totuşi contact cu cei de la CERN, prin Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, unde exista un grup foarte puternic de cercetări în particule elementare. În anii ’90 a fost un entuziasm mare cînd s-au pus bazele formale şi s-au semnat memorandum-uri de înţelegere cu diferite grupuri de cercetare. Anul 2000 a fost marcat de vizita preşedintelui Ion Iliescu, care a dat un impuls în ţară, nematerializat însă. A existat entuziasm, dar lucrurile s-au oprit la un moment dat. Acest proces a fost reluat în 2006, când am contactat directorul general şi preşedintele consiliului ştiinţific CERN, cărora le-am cerut părerea în privinţa abordării aderării României. Am pornit o acţiune organizată, prin pregătirea raportului de ţară, cu sprijinul preşedintelui ANCS de la acea vreme, profesorul Anton Anton. În acest fel, în 2007-2008 am avut un prim draft al raportului, l-am trimis consiliului CERN şi fost apobat. Apoi, în 2010, ministrul educaţiei şi cercetării de la acea vreme, Daniel Funeriu, a semnat împreună cu directorul CERN acordul de începere pentru România a procedurii oficiale de a deveni membru.

Putea să fie şi mai rapid procesul de aderare?
Sigur că exista varianta să intrăm de la început. Să facem cerere, CERN să o aprobe şi să intrăm imediat, însă România nu era pregătită deplin să devină membru al CERN. Apartenenţa la CERN nu înseamnă numai partea de colaborare ştiinţifică, presupune şi o direcţie economică şi una educaţională. CERN are programe de educaţie la care pot apela numai ţările membre. Anual sunt mii de aplicaţii la şcolile lor de vară, din care rămân doar puţin peste 100, procedura de selecţie având standarde foarte ridicate. Acum am intrat în normal şi suntem admişi în aceeaşi procedură ca oricare alt stat membru. Partea educaţională se bazează pe un sistem care sprijină educaţia tinerilor în domenii de vârf ale ştiinţei şi tehnologiei, CERN fiind unul dintre cele mai mari centre de cercetări ştiinţifice din lume, nu doar pentru cercetarea fundamentală, ci şi pentru cercetarea aplicativă. Momentan sunt la CERN peste 100 de cercetători români din România şi, probabil, mai mult de 100 de cercetători şi ingineri români care vin din alte state ale lumii prin intermediul altor instituţii academice. Acum ei pot veni acasă şi pot reprezenta România.

Din perspectivă economică acestă perioadă a permis firmelor româneşti să se obişnuiască cu sistemul special de colaborare cu CERN.

Prin ce anume este ”special”?
În primul rând CERN este un mare consumator de înaltă tehnologie, iar cercetarea în general merge până la limita tehnologică existentă. Întotdeauna cercetătorii cer mai mult decât există şi în acest fel dau un impuls industriei. Sunt bani mulţi care se cheltuiesc în această direcţie, există un buget anual enorm, peste 1 miliard de Euro.

Ca să obţii un contract economic cu CERN este ca şi când ai fi furnizor al Casei Regale. Trebuie însă să dovedeşti nişte capabilităţi...
Sistemul de selecţie este foarte interesant. Mai întâi trebuie să te acreditezi la CERN, trebuie să demonstrezi că eşti serios, din punct de vedere financiar, că nu ai datorii, că eşti serios din punct de vedere al calităţii, trebuie să aduci probe că îţi desfăşori activitatea la un nivel al calităţii care să satisfacă cerinţele CERN-ului. Abia atunci eşti trecut pe o listă, aidoma furnizorilor Casei Regale. O data ce ţi-ai dovedit capabilitatea eşti pe listă şi când este nevoie se apelează la tine şi apoi se organizează o competiţie, unde câştigă cine dă mai mult, la preţul cel mai mic. Dar CERN încurajează ţările membre astfel încât procentul de contracte economice să fie proporţional cu contribuţia financiară. CERN încurajază acest echilibru economic, iar companiile din România, bunăoară, vor fi prezente, procentual, la acelaşi nivel ca acelea din Germania, Franţa, etc.

Contribuţia României la CERN este de 10 milioane de franci elveţieni pe an. Prin comparaţie, Germania contribuie cu jumătate de miliard. România şi-a plătit contribuţia?
În cei 5 ani contribuţia a fost graduală: în primul an a fost 25%, apoi de 50%, apoi de 75%, pe urmă a ajuns la 90% şi s-a ajuns treptat la acestă sumă, urmând ca de la anul, dacă Parlamentul României aprobă legea de aderare la CERN, să participăm cu întreaga contribuţie financiară.

Sunteţi în aşteptarea legii care va transforma România într-un membru al CERN. În toamnă steagul României va fi înălţat la CERN alături de celelalte 21 de state. Care este semnificaţia simbolică a acestei aderări?
România devine o ţară normală. Toate ţările europene dezvoltate sunt membre ale CERN-ului. 20 de state şi Israelul, care nu este în comunitatea europeană. În rest, Luxemburg, Liechtenstein, Andora… sunt ţările care nu sunt membre CERN.

Ce deschideri va aduce în cercetare statutul de membru cu drepturi depline la CERN?
Din punct de vedere ştiinţific rezultatele nu sunt imediate. Large Hadron Collider, acest mare accelerator, încă nu a ajuns să fie exploatat la maximum. În următorii 5-10-15 ani probabil că se vor obţine mult mai multe rezultate şi poate chiar mai importante decât, de exemplu, descoperirea bosonului Higgs, care declanşează acum mult mai multe întrebări decât răspunsuri. Cercetarea fundamentală va aduce răspunsuri noi, dar şi întrebări noi, care vor schimba foarte multe din înţelegerea microcosmosului. Dar CERN nu se rezumă doar la asta, el se ocupă şi de dezvoltări tehnologice la care inginerii noştri, specialiştii în IT, în tehnologii moderne, în supraconductivitate sau materiale noi, vor participa şi vor da rezultate pe măsură.

Acestea vor veni şi din direcţia colaborării de fizică nucleară numită ISOLDE, care foloseşte fascicule radioactive pentru producerea reacţiilor nucleare. În istoria dezvoltării fizicii, previziunile, sunt însă întotdeauna mult mai mici decât realitatea. Ce se va descoperi şi ce deschideri vor fi, probabil că vor depăşi cu mult aşteptările din acest moment.