.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Business Intelligence sau business ignorance?
Deşi mai toată lumea crede că celebrul Sun Tzu este inventatorul BI-ului, prima definiţie oficială a apărut mult mai târziu. Mai exact prin 1865 (anul naşterii regelui Ferdinand, dar şi al înfiinţării CEC) când britanicul Richard Millar Devens publică „Cyclopædia of Commercial and Business Anecdotes” (o găsiţi pe net, digitizată de Google) în care apare pentru prima dată termenul „business intelligence” în contextul descrierii succesului profesional al unui banker. Sir Henry Furnese, acesta este bankerul în discuţie, arătase o înţelegere deplină a aspectelor de politică şi de piaţă înaintea competitorilor săi, deoarece dezvoltase o întreagă reţea europeană prin care afla primul noutăţile şi informaţiile relevante.
Facem un salt peste aproape 100 de ani şi ajungem în 1958, când tehnologia devine suportul de bază al BI-ului, iar Hans Peter Luhn, cercetător de la IBM, publica un articol structurat despre „A Business Intelligence Systems”, adică un sistem care automatizează colectarea, analiza şi diseminarea informaţiei. Între timp, piaţa evoluează în progresie geometrică, numărul furnizorilor și al soluţiilor explodează, apar tehnologii exotice, lumea vorbeşte tot mai mult despre complex analytics şi big data, iar în ţările cu apă caldă BI-ul devine bază pentru mai orice decizie, atât în spaţiul privat, cât şi în cel public. Valoarea acestui sector trece de 20 miliarde USD, iar „informaţia” este catalogată drept cel mai important asset al unei companii.
La 150 de ani după Sir Henry Furnese, dacă următorul pas îl facem în România, aflăm cu stupoare, că ne-am blocat pe la 15 milioane (optimiste) valoare de piaţă şi că doar o treime (am dubii mari asupra acestei valori care probabil încurcă analiza cu raportarea) dintre companiile româneşti folosesc BI. Există ceva interes, dar înţelegerea domeniului pare la fel de limitată ca prin 2004-2005, când am început în Market Watch prima rubrică de Business Intelligence. De fapt, citind unele subiecte, se pare că progresul este minim, chiar dacă organizaţii ca Raiffeisen Bank aveau un datawharehouse încă de prin 2007, iar de prin 2008 studenţii de la ASE au un Laborator de BI.
La nivel teoretic, toată lumea ştie că măsurarea şi înţelegerea indicatorilor economici sunt singura soluţie de a controla o afacere şi că pentru decizii ai nevoie de informaţii, eventual înaintea concurenţei (doar dacă eşti Steve Jobs te poţi baza exclusiv pe intuiţie, iar concurența nu contează). Practic insă, la 150 de ani după Sir Henry Furnese, dincolo de companiile mari, sectorul public românesc este cu totul străin de acest domeniu (evident, cu excepţia unor Servicii), iar dintre companiile private medii şi mici, doar cei cărora le-au mai rămas bani, după o implementare de ERP sau CRM, au aflat că datele arată mai bine în grafice şi dashboard-uri, decât în rânduri şi coloane.
Ce facem, ne trezim sau mai dormim încă 150 de ani?
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să īnvăţăm din această criză
