.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Etica in contractele IT din Tomania - Studiu (poveste) de caz
Nu, nu mi-am propus sa scriu despre numeroasele si consistentele „matusi Tamara” ale IT-ului local (aproape ca am auzit un suspin colectiv de usurare, inutil pana la urma din moment ce – precum hainele cele noi ale imparatului – toate „matusile” sunt cunoscute si trecute cu gratie demna de o cauza mai buna sub tacere de catre mai toata comunitatea de specialitate).
Mi-am propus insa sa ating subiectul cu mult mai inofensiv (dar si mai filosofic...) al eticii contractelor IT, si anume acele cazuri in care litera legii este respectata cu sfintenie, dar despre care – din parca misterioase motive – persoane altminteri evident extrovertite prefera sa vorbeasca mai putin (de preferinta deloc), asa cum in perioada de trista amintire nimeni nu parea dispus sa aminteasca de varul din Franta sau de matusa din Canada.
Si pentru a incepe de undeva, am ales un studiu de caz. Pentru a nu deranja sensibilitati, studiul se refera la selectia unei aplicatii integrate pentru o institutie imaginara (dintr-un sector public foarte real), pe care o vom numi simplu dar sugestiv Institutia, dintr-o tara de asemenea imaginara, numita Tomania (a nu se confunda cu Tomania lui Chaplin si nici cu alte posibile tari si tarisoare, reale sau imaginare).
Mai precis, in Tomania regulile de achizitii pentru sectorul public (deci inclusiv aplicatiile software integrate) prevad ca nici o achizitie in valoare mai mare de 20.000 de orue (atat moneda, cat si cifra sunt absolut oarecare) nu se poate face fara o licitatie publica, la care sa participe cel putin trei participanti, care sa dea ce au mai bun (valoare mare, pretul mic), concurand onest pentru a castiga mana prea-frumoasei printese (ok, asta e un alt basm, aici concurand pentru implementarea aplicatiei la sus-numita Institutie).
Undeva, in legea respectiva, un ochi vigilent va observa insa si o exceptie la cele de mai sus: atunci cand este nevoie de extinderea unui contract deja existent, nu este nevoie de o noua licitatie, ci doar de o nevinovata negociere cu furnizorul deja existent (exceptia are de altfel sens – pentru ca ar fi ciudat ca pentru adaugarea unui nou utilizator unui sistem informatic existent sa se organizeze din nou o licitatie la care sa poata participa toti furnizorii din piata).
Nu a durat mult, si vanzatorii de IT din Tomania au inteles imensul potential lucrativ al acestei exceptii bine-voitoare: este suficient ca la inceput (atunci cand Institutia simte ca isi doreste un sistem informatic) sa nu se solicite intreaga aplicatie, ci doar un Pilot. Dar ce este un Pilot, va veti intreba, intrigati probabil de numarul crescand de cuvinte ce incep cu litera mare...
Ei bine, adevarul este ca nu se stie cu exactitate. Tot ceea ce se poate spune despre misteriosul Pilot este ca el costa mai putin de 20.000 de orue. Orice alta modalitate de caracterizare pare a se sustrage unei descrieri mai clare... Uneori este vorba de sistemul mergand la una din numeroasele filiale ale Institutiei, alteori este vorba de sistemul mergand la un departament din sediul central al Institutiei, iar alte ori – ei bine – este vorba pur si simplu de un glorios Nimic, bine infasurat de un noian de hartii semnate de directori si directorasi, de manageri si coordonatori, de sefi si sefuleti, prin care se atesta ca El, Pilotul, a fost livrat si implementat cu succes.
Ei bine, si? Ce rost au toate astea? Imediat ce prea-sfantul Pilot a fost mosit cu atata greutate, exceptia de mai sus poate fi – cu relativa usurinta – aplicata de catre factorii de decizie din Institutie. Simplu spus, acum exista un sistem implementat (ca el nu face mai nimic, asta e cu totul altceva), care poate fi extins cu noi utilizatori si noi functionalitati, FaRa LICITATIE.
Daca Sfantul Graal ar fi fost o procedura de achizitie, atunci fara indoiala ca descoperirea pasilor simpli de mai sus ar fi scutit omenirea de o groaza de cruciade... In scurt timp, mai toti furnizorii de solutii IT din Tomania creau cuprinsi de frenezie Piloti, la Institutie sau la alte institutii similare, mai mici si mai mari. Un povestitor glumet spunea ca – la un moment dat – un astfel de furnizor avea mai multi Piloti decat Liniile Aeriene ale Tomaniei, o gluma fara indoiala periculoasa, din moment ce si la liniile aeriene se creau Piloti ce nu stiau sa zboare...
Ce mai conta ca cei mai multi dintre ei nu faceau absolut nimic, din moment ce dupa, sistemele se puteau extinde in voie cu noi si noi arii functionale, cu noi si noi departamente si filiale? Poate un pic stanjenitor era si faptul ca noile extensii nu faceau nici ele mai nimic, in vreme ce milioane si milioane (la una din Institutii, chiar mai bine de o suta de milioane) de orue se duceau pe apa Sambetei, fara ca vreo licitatie sa tulbure somnul furnizorilor sau al factorilor de decizie? Lupta pentru o solutie informatica mai buna si mai performanta s-a transformat incetul cu incetul in lupta pentru timpul si prietenia sefilor si sefuletilor Institutiilor, care puteau decide in tihna ce Piloti vor fi pusi in opera...
Parerea ta conteaza: 
Informatizare in Tomania
