Revista >> Noiembrie - Decembrie 2015 [Nr. 180] >> IT&C

Pentru o competiţie echilibrată în comunicaţiile electronice româneşti

Dr. Nicolae Oaca

25 Noiembrie 2015

Vineri, 25 sept 2015, chiar în ultima zi a consultării privind dereglementarea accesului la reţelele fixe lansată de ANCOM în 13 august, în presă apărea poziţia critică a marilor operatori de telefonie mobilă faţă de această intenţie a autorităţii de a dereglementa piaţa comunicaţiilor fixe, invocând dezechilibre competiţionale şi cerând acces la reţele fixe - după ce până acum au avut acces reglementat la reţeaua Telekom/RomTelecom, dar nu l-au folosit. Era poziţia firească a unor mari operatori de a încerca să ofere pachetul maxim de servicii, de a-şi întări poziţia pe piaţă, care vine însă în contradicţie cu dezideratul unei pieţe competitive - jucători cât mai mulţi şi cât mai egali.

Totuşi probleme competiţionale şi dezechilibre sunt! O piaţă cu o competiţie perfectă este una cu foarte mulţi competitori cu cote de piaţă relativ egale şi mică faţă de întreaga piată, în acest mod niciunul neputând să influenţeze decisiv piaţa. Nu este cazul comunicaţiilor electronice, unde condiţii specifice (investiţii mari, licenţe spectru, etc.) reduc sever numărul competitorilor. Este şi cazul pieţei comunicaţiilor electronice din România, care, deşi conform ANCOM are peste 750 furnizori de servicii de Internet - circa 40 pentru telefonie fixă şi câţiva pentru comunicaţii mobile - este departe de a fi (perfect) competitivă. De ce? Pentru că cei mai mulţi dintre competitori sunt mici, au prezenţă locală, oferă puţine servicii şi au, deci, o mică contribuţie la competiţie, care se desfăşoară la nivel naţional şi în oferirea tuturor serviciiilor - telefonie fixă şi mobilă, Internet fix şi mobil, Tv fix şi mobil. Astfel, numai câţiva operatori contează în această competiţie. În primul rând operatorii de reţele mobile naţionale (Orange, Vodafone, Telekom şi parţial RCS&RDS) care pot oferi şi servicii la punct fix, apoi câţiva operatorii de reţele fixe cu acoperire regională (nu naţională) - RCS&RDS, UPC, DCS, etc. Să mai spunem că serviciile oferite la punct mobil sunt un puternic substitut pentru cele la punct fix şi că numai tarifele încă mari ale serviilor mobile şi viteza de transmisie la Internet le fac încă atractive pe ultimele.

Aşadar, principalii operatori care oferă servicii de comunicaţii electronice sunt - Telekom, care oferă intregul pachet (3x2) de servicii, telefonie, Internet şi Tv, la punct fix şi mobil prin cele două entităţi, Telekom şi Telekom M, în curs de fuziune; Orange care oferă întregul pachet (3x2 servicii) folosind pentru aceasta şi televiziunea prin satelit; RCS&RDS, care de asemenea oferă pachetul complet de servicii, cu menţiunea că acoperirea reţelelor fixe şi mobile este departe de a fi naţională; Vodafone, care nu poate oferi servicii Tv la punct fix şi de aici o problemă; UPC şi DCS, care oferă cele trei servicii numai la punct fix, fapt care este o problemă mult mai mare. Şi bineînţeles, restul de operatori mai mici, care oferă numai servicii la punct fix, au această mare problemă.

Orange Romania cu €909 milioane venituri este lider de piaţă conform informaţiilor furnizate de Ministerul Finanţelor, dar adevăratul lider este grupul Telekom, cu venituri cumulate de peste €1 miliard (din păcate Ministerul Finanţelor nu a publicat statisticile anului 2014 pentru Telekom şi Telekom M).

Cota de piaţă a grupului Telekom a scăzut continuu în timp, cauzată mai ales de reducerea continuă a veniturilor din telefonie fixă, în timp ce marii operatori şi-au cam menţinut cota de piaţă. RCS&RDS şi-a mărit în ultimii ani cota de piaţă, ajutat şi de reţeaua mobilă, probabil, în detrimentul Telekom.

Se observă un ”oarecare echilibru” între primii patru operatori (Telekom, Orange, Vodafone şi RCS&RDS) şi un mare dezechilibru între aceştia şi restul operatorilor. La finele anului 2014 grupul Telekom avea o cotă de piaţă de 12,4+17,2=29,6%, urmat de Orange cu 25,7%, Vodafone cu 25,7%, RCS&RDS cu 18,3%, UPC cu 4,2% şi DCS cu 1,4%. Dacă am lua în considerare toţi operatorii, adică întreaga piaţă, aceste cote ar fi ceva mai mici. Calculând indexul Herfindahl Hirschmann, cu grupul Telekom ca o singură entitate, rezultă o valoare de 2328, valoare mai mare decât limita de 1800 pentru o piaţă competitivă.

Din primele grafice se observă o importantă contribuţie a comunicaţiilor mobile - venituri de circa €2,2 miliarde, incluzând aici şi contribuţia RCS&RDS, sau circa 60% din veniturile totale ale comunicaţiilor electronice româneşti. Aceasta se datorează şi acoperirii mult mai bune a reţelelor mobile decât a celor fixe - 99,9% pentru reţelele 2G, etc. Serviciile mobile pot astfel pătrunde aproape în fiecare casă. Unele servicii mobile (Internet de exemplu) sunt încă mai scumpe decât cele fixe, fapt care contribuie la factură, dar întârzie adopţia. Însă cel mai important factor este mobilitatea, avantajului esenţial al comunicaţiilor mobile asupra celor fixe - serviciile accesibile aproape de oriunde. Astfel, consumatorul alege predilect servicii la punct mobil pentru accesibilitate, dar mai ales pentru mobilitate. Acesta este un avantaj competitiv decisiv pentru operatorii de reţele mobile faţă de operatorii de reţele fixe şi explică veniturile mai mari.