Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Educația, prioritatea Președintelui României

28 Ianuarie 2016



Preşedintele Klaus Iohannis consideră reformarea educaţiei şi a cercetării esenţială pentru viitorul României şi va lansa în acest sens o amplă dezbatere şi consultare publică. Interviul acordat în exclusivitate revistei Market Watch oferă ocazia de a descoperi care sunt principalele etape şi rezultate urmărite de acest proiect prezidenţial. Totodată creează şansa de a afla cum vede Preşedintele României posibilă modernizarea educaţiei şi a cercetării, precum şi rolul acestor domenii în evoluţia destinului nostru personal şi colectiv.



Domnule Preşedinte, care sunt motivele semnificative, realităţile care v-au determinat să aveţi iniţiativa reformării învăţământului şi a cercetării româneşti? De ce consideraţi că este vitală o astfel de schimbare la nivelul acestor domenii?

Din 1989 și până acum, niciuna dintre marile reforme necesare, promise sau începute nu a fost dusă până la capăt în mod efectiv. Au lipsit direcțiile majore, asumate la nivelul întregii societăţi. Reforma educației, deși clamată de toate guvernele, a fost inconsecventă, profund marcată de schimbările politice, considerentele electorale sau dorința individuală de afirmare a celor care au deținut puterea deciziei. Au lipsit coerența, continuitatea și responsabilitatea pe termen lung.

Provocările pe care le întâmpină educaţia în România, precum cele legate de calitate, de incluziune sau de corelare cu piaţa forţei de muncă, necesită soluţii agreate prin consens social de către toţi actorii implicaţi, conturând astfel un context al stabilităţii şi al continuităţii. În lipsa unor soluții coerente, integrate și pe termen lung, provocările cu care se confruntă azi educația din România, la toate nivelurile de studiu, vor duce la pierderea unui potențial valoros. O Românie puternică nu poate fi bazată decât pe cunoaştere, iar prosperitatea și progresul societății sunt dependente de aceasta. Putem spune, deci, că cercetarea și educația sunt șansa României pentru un viitor pe care nu avem voie să-l ratăm.

În acest context, îmi doresc ca dezbaterea şi consultarea publică să coreleze sistemul educaţional şi de cercetare din România cu nevoile şi obiectivele de ţară ale României democratice şi competitive economic. Intrarea României în cel de-al doilea secol de existenţă ca stat modern şi unitar, în 2018, reprezintă un moment cheie, un moment de bilanţ. Avem datoria să lăsăm generaţiilor tinere o fundaţie solidă, pe care să continue construcţia către România educată.

Vă invit să ne spuneţi de ce aţi ales să vă asumaţi educaţia, şi nu alt sector, drept proiect personal, transformând-o totodată într-o prioritate a următorilor ani de mandat prezidenţial?

Angajamentele pe care mi le-am asumat prin mandatul prezidenţial cuprind mai multe domenii, printre care politica externă, apărarea ţării şi securitatea naţională, statul de drept şi reforma instituţiilor politice, sănătatea şi educaţia.

Într-adevăr, educația este şi un proiect personal. M-am confruntat cu problemele sistemului de învățământ și am trăit reformele începute și nefinalizate, peticirile legislative aduse de fiecare nou ministru, subfinanțarea și măsurile periodice de reducere a resursei umane. A fost poate cel mai încercat sistem din perspectiva experimentelor politice. Cred cu tărie că educaţia și cercetarea, alături de cultură, reprezintă șansa noastră de a creiona societatea în care ne dorim să trăim.



Dezbaterea publică privind educația și cercetarea din România, lansată la debutul acestui an școlar, este un proiect ambițios. Au mai existat multiple tentative în ultimii 25 de ani, fie la nivelul Guvernului, fie al Administrației Prezidențiale, care însă nu au reușit să ofere o reformă reală, pe termen lung. Mai mult, cele două domenii au suferit constant de ceea ce dumneavoastră numeați „reformită cronică“. În acest context, de ce este necesară o nouă încercare? Prin ce va fi ea diferită?

Tentativele din trecut ne arată că există nevoie şi dorinţă de reformă la nivelul comunităţilor şcolare şi academice, însă schimbările numeroase din sistem, modificările legislative, uneori contradictorii, înlocuirea unor priorităţi în funcţie de criterii mai mult sau mai puţin subiective, precum şi personalizarea politicilor în domeniu au generat temeri justificate. Rezistența nu este deci la reformă în sine, ci la superficialitatea, impredictibilitatea și instabilitatea care au caracterizat demersurile anterioare.

Cu toate acestea, o nouă încercare este necesară şi va fi necesară până când vom avea rezultatele pe care ni le dorim cu toţii – un sistem de educaţie şi cercetare de calitate, echitabil, competitiv, care să valorifice potenţialul fiecăruia. Acest demers trebuie să pornească de jos în sus, de la cei implicaţi direct în sistem către decidenţi; trebuie să se bazeze pe o viziune coerentă asupra educației, pe un proiect de țară solid, construit pe valoare și stabilitate și ținut departe de politizare, oportunism sau schimbări conjuncturale.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite
Alexandru Sevastian
Văd că în general problemele sistemului de învățământ sunt cunoscute. Cum o reformă se face cu oameni noi, normal ar fi să fie lăsați deoparte TOȚI managerii puși pe criterii politice și nu valorice, perioada numirii să coincidă cu un ciclu electoral suficient cât sa poată demonstra ce-i în stare să facă, să și se dea ocazia colectivelor de profesori din școli să-și aleaga singuri echipa manageriala iar aceasta să-și aleaga Cons de Adm. și in corpore să răspundă dupa 4-5 ani de rezultatele obținute. Pe de altă parte dacă reformarea învățământului nu va ține cont și că e nevoie de un debușeu în economie, dacă tinerii școliți nu-și vor găsi slujbe în industrie, economie, comerț , servicii nu vor avea MOTIVAȚIE să studieze și reforma nu va da rezultate fiind făcută pe jumătate. O durere mai veche ține de batjocura la care au fost supuse sistematic liceele pedagogice ale căror elevi rămân în marea lor majoritate în sistemul de învățământ. Câtă vreme vor avea ultimele acces la resurse materiale și umane, la schimburi de experiență în proiecte europene, vor lucra cu dotări învechite și în spații insalubre, friguroase sau nemodernizate (vezi Liceul Pedagogic "Vasile Lupu" Iasi, vechi de 160 de ani care se darama pe elevi si profesori în timp ce Primăria repară în ultimii 25 de ani după cum îi dictează interesele) și vor fi tratate de ISJ-uri la rubrica "și alte școli" , degeaba vom clama "școala reprezintă o prioritate națională" că sistemul va fi an de an alimentat cu acești copii/învățători sărăciți din cauza condițiilor în care Liceele pedagogice au subzistat. Cu speranța că voi fi întrebat să contribui, aștept semnale.
29 Ianuarie 2016, 05:03:28