Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Educația, prioritatea Președintelui Romniei

28 Ianuarie 2016



Preşedintele Klaus Iohannis consideră reformarea educaţiei şi a cercetării esenţială pentru viitorul României şi va lansa în acest sens o amplă dezbatere şi consultare publică. Interviul acordat în exclusivitate revistei Market Watch oferă ocazia de a descoperi care sunt principalele etape şi rezultate urmărite de acest proiect prezidenţial. Totodată creează şansa de a afla cum vede Preşedintele României posibilă modernizarea educaţiei şi a cercetării, precum şi rolul acestor domenii în evoluţia destinului nostru personal şi colectiv.



Domnule Preşedinte, care sunt motivele semnificative, realităţile care v-au determinat să aveţi iniţiativa reformării învăţământului şi a cercetării româneşti? De ce consideraţi că este vitală o astfel de schimbare la nivelul acestor domenii?


Din 1989 și până acum, niciuna dintre marile reforme necesare, promise sau începute nu a fost dusă până la capăt în mod efectiv. Au lipsit direcțiile majore, asumate la nivelul întregii societăţi. Reforma educației, deși clamată de toate guvernele, a fost inconsecventă, profund marcată de schimbările politice, considerentele electorale sau dorința individuală de afirmare a celor care au deținut puterea deciziei. Au lipsit coerența, continuitatea și responsabilitatea pe termen lung.

Provocările pe care le întâmpină educaţia în România, precum cele legate de calitate, de incluziune sau de corelare cu piaţa forţei de muncă, necesită soluţii agreate prin consens social de către toţi actorii implicaţi, conturând astfel un context al stabilităţii şi al continuităţii. În lipsa unor soluții coerente, integrate și pe termen lung, provocările cu care se confruntă azi educația din România, la toate nivelurile de studiu, vor duce la pierderea unui potențial valoros. O Românie puternică nu poate fi bazată decât pe cunoaştere, iar prosperitatea și progresul societății sunt dependente de aceasta. Putem spune, deci, că cercetarea și educația sunt șansa României pentru un viitor pe care nu avem voie să-l ratăm.

În acest context, îmi doresc ca dezbaterea şi consultarea publică să coreleze sistemul educaţional şi de cercetare din România cu nevoile şi obiectivele de ţară ale României democratice şi competitive economic. Intrarea României în cel de-al doilea secol de existenţă ca stat modern şi unitar, în 2018, reprezintă un moment cheie, un moment de bilanţ. Avem datoria să lăsăm generaţiilor tinere o fundaţie solidă, pe care să continue construcţia către România educată.

Vă invit să ne spuneţi de ce aţi ales să vă asumaţi educaţia, şi nu alt sector, drept proiect personal, transformând-o totodată într-o prioritate a următorilor ani de mandat prezidenţial?


Angajamentele pe care mi le-am asumat prin mandatul prezidenţial cuprind mai multe domenii, printre care politica externă, apărarea ţării şi securitatea naţională, statul de drept şi reforma instituţiilor politice, sănătatea şi educaţia.

Într-adevăr, educația este şi un proiect personal. M-am confruntat cu problemele sistemului de învățământ și am trăit reformele începute și nefinalizate, peticirile legislative aduse de fiecare nou ministru, subfinanțarea și măsurile periodice de reducere a resursei umane. A fost poate cel mai încercat sistem din perspectiva experimentelor politice. Cred cu tărie că educaţia și cercetarea, alături de cultură, reprezintă șansa noastră de a creiona societatea în care ne dorim să trăim.



Dezbaterea publică privind educația și cercetarea din România, lansată la debutul acestui an școlar, este un proiect ambițios. Au mai existat multiple tentative în ultimii 25 de ani, fie la nivelul Guvernului, fie al Administrației Prezidențiale, care însă nu au reușit să ofere o reformă reală, pe termen lung. Mai mult, cele două domenii au suferit constant de ceea ce dumneavoastră numeați „reformită cronică“. În acest context, de ce este necesară o nouă încercare? Prin ce va fi ea diferită?


Tentativele din trecut ne arată că există nevoie şi dorinţă de reformă la nivelul comunităţilor şcolare şi academice, însă schimbările numeroase din sistem, modificările legislative, uneori contradictorii, înlocuirea unor priorităţi în funcţie de criterii mai mult sau mai puţin subiective, precum şi personalizarea politicilor în domeniu au generat temeri justificate. Rezistența nu este deci la reformă în sine, ci la superficialitatea, impredictibilitatea și instabilitatea care au caracterizat demersurile anterioare.

Cu toate acestea, o nouă încercare este necesară şi va fi necesară până când vom avea rezultatele pe care ni le dorim cu toţii – un sistem de educaţie şi cercetare de calitate, echitabil, competitiv, care să valorifice potenţialul fiecăruia. Acest demers trebuie să pornească de jos în sus, de la cei implicaţi direct în sistem către decidenţi; trebuie să se bazeze pe o viziune coerentă asupra educației, pe un proiect de țară solid, construit pe valoare și stabilitate și ținut departe de politizare, oportunism sau schimbări conjuncturale.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite
Alexandru Sevastian
VÄd cÄ Ã®n general problemele sistemului de învÄÈÄmânt sunt cunoscute. Cum o reformÄ se face cu oameni noi, normal ar fi sÄ fie lÄsaÈi deoparte TOÈI managerii puÈi pe criterii politice Èi nu valorice, perioada numirii sÄ coincidÄ cu un ciclu electoral suficient cât sa poatÄ demonstra ce-i în stare sÄ facÄ, sÄ Èi se dea ocazia colectivelor de profesori din Ècoli sÄ-Èi aleaga singuri echipa manageriala iar aceasta sÄ-Èi aleaga Cons de Adm. Èi in corpore sÄ rÄspundÄ dupa 4-5 ani de rezultatele obÈinute. Pe de altÄ parte dacÄ reformarea învÄÈÄmântului nu va Èine cont Èi cÄ e nevoie de un debuÈeu în economie, dacÄ tinerii ÈcoliÈi nu-Èi vor gÄsi slujbe în industrie, economie, comerÈ , servicii nu vor avea MOTIVAÈIE sÄ studieze Èi reforma nu va da rezultate fiind fÄcutÄ pe jumÄtate. O durere mai veche Èine de batjocura la care au fost supuse sistematic liceele pedagogice ale cÄror elevi rÄmân în marea lor majoritate în sistemul de învÄÈÄmânt. CâtÄ vreme vor avea ultimele acces la resurse materiale Èi umane, la schimburi de experienÈÄ Ã®n proiecte europene, vor lucra cu dotÄri învechite Èi în spaÈii insalubre, friguroase sau nemodernizate (vezi Liceul Pedagogic "Vasile Lupu" Iasi, vechi de 160 de ani care se darama pe elevi si profesori în timp ce PrimÄria reparÄ Ã®n ultimii 25 de ani dupÄ cum îi dicteazÄ interesele) Èi vor fi tratate de ISJ-uri la rubrica "Èi alte Ècoli" , degeaba vom clama "Ècoala reprezintÄ o prioritate naÈionalÄ" cÄ sistemul va fi an de an alimentat cu aceÈti copii/învÄÈÄtori sÄrÄciÈi din cauza condiÈiilor în care Liceele pedagogice au subzistat. Cu speranÈa cÄ voi fi întrebat sÄ contribui, aÈtept semnale.
29 Ianuarie 2016, 05:03:28