Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Educația, prioritatea Președintelui României

28 Ianuarie 2016




În plus, am convigerea că o consultare largă poate oferi cea mai solidă fundație pentru o reformă amplă, de calitate și mai ales durabilă în timp.

Nu pretind că vom reuși să aflăm opțiunile tuturor, dar sper să agregăm, prin dezbateri și portalul on-line, cât mai multe dintre acestea. Și mai cred că o premisă pozitivă în acest sens, o reprezintă comunitățile on-line care, mai ales în ultima perioadă, și-au demonstrat capacitatea de a mobiliza cetățenii, dar şi instituţiile relevante.

Așteptările societății sunt mari și concrete, iar domeniile educației și cercetării suscită un interes deosebit. În acest context, și având în vedere reformele succesive, dar incoerente de până acum, există un sentiment justificat de neîncredere în rândul profesorilor, cercetătorilor, elevilor și părinților. Care este mesajul dumneavoastră pentru aceștia?

Neîncrederea este justificată. După cum am mai spus, sistemul de educație și cercetare a fost permanent subfinanțat, supus experimentelor reformatoare, deprofesionalizat și demotivat. Mitul Meșterului Manole, al construcției începute, dar schimbată cu fiecare ciclu electoral sau ministru, a devenit o constantă pentru educație.

Încrederea trebuie recâștigată, demersul nu pornește de la un cec în alb. Oamenii au obosit, nu mai știu care este finalitatea activității lor, nu mai văd scopul din spatele fiecărei acțiuni. Așteptările sunt mari și concrete, dar nu sunt în mod neapărat similare. De aceea primul pas este o viziune și un set de obiective majore, de țară, care să fie cunoscute și însușite de o cât mai amplă parte din societate.

Sper, ca la finalul acestei prime etape de dezbateri, știind limpede unde vrem să ajungem, să reclădim și încrederea societății că reforma propusă are un sens, are un set de pași clari, bine stabiliți și o voință de a produce o schimbare reală, consecventă, sustenabilă și pe termen lung. Încrederea de care avem nevoie este nu numai în procesul de consultare, ci în însuși potențialul sistemului educațional și de cercetare românesc.

Aţi inclus deja un eveniment sub umbrela prezidenţială a dezbaterii publice în educaţie: Conferinţa „Diaspora în cercetarea ştiinţifică şi învăţământul superior din România“. Prin acest gest onorific, ce doriţi să transmiteţi diasporei, capitalului intelectual şi uman de peste hotare?

În primul rând, diaspora reprezintă o parte importantă din România, de aceea implicarea sa în dezbaterea naţională cu privire la educaţie şi cercetare este esențială. România trebuie să fie o țară în care cei plecaţi să îşi dorească să revină, iar cei rămași îşi doresc să o dezvolte.

Mesajul către diaspora este că îi apreciem, îi ascultăm, ne dorim să îi implicăm și recunoaștem rolul important pe care sperăm să îl joace în conturarea viitorului României.

Tinerii nu mai sunt atraşi de o carieră didactică sau în cercetare, iar apariţia unei generaţii valoroase de dascăli autentici şi oameni de ştiinţă performanți este pusă astfel sub semnul întrebării. Cum poate schimba o nouă Lege a Educaţiei acest curs nefavorabil? Cum pot fi eliminate cauzele profunde ale acestui fenomen care afectează perspectiva unui viitor dezirabil?

Aţi punctat un adevăr îngrijorător. Vă pot spune de la început că o nouă Lege a Educaţiei nu poate schimba automat această stare de fapt, aşa cum nu o poate face nici modificarea continuă a Legii existente, lucru care s-a petrecut de numeroase ori de la intrarea sa în vigoare.

La baza oricărui sistem de educaţie performant stau o viziune cu obiective pe termen lung, o strategie și un plan de măsuri sustenabile, dar și o legislație în concordanță cu acestea, menite să asigure încredere și stabilitate. Dar în spatele legilor, politicilor şi metodologiilor se află oamenii.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite
Alexandru Sevastian
Văd că în general problemele sistemului de învățământ sunt cunoscute. Cum o reformă se face cu oameni noi, normal ar fi să fie lăsați deoparte TOȚI managerii puși pe criterii politice și nu valorice, perioada numirii să coincidă cu un ciclu electoral suficient cât sa poată demonstra ce-i în stare să facă, să și se dea ocazia colectivelor de profesori din școli să-și aleaga singuri echipa manageriala iar aceasta să-și aleaga Cons de Adm. și in corpore să răspundă dupa 4-5 ani de rezultatele obținute. Pe de altă parte dacă reformarea învățământului nu va ține cont și că e nevoie de un debușeu în economie, dacă tinerii școliți nu-și vor găsi slujbe în industrie, economie, comerț , servicii nu vor avea MOTIVAȚIE să studieze și reforma nu va da rezultate fiind făcută pe jumătate. O durere mai veche ține de batjocura la care au fost supuse sistematic liceele pedagogice ale căror elevi rămân în marea lor majoritate în sistemul de învățământ. Câtă vreme vor avea ultimele acces la resurse materiale și umane, la schimburi de experiență în proiecte europene, vor lucra cu dotări învechite și în spații insalubre, friguroase sau nemodernizate (vezi Liceul Pedagogic "Vasile Lupu" Iasi, vechi de 160 de ani care se darama pe elevi si profesori în timp ce Primăria repară în ultimii 25 de ani după cum îi dictează interesele) și vor fi tratate de ISJ-uri la rubrica "și alte școli" , degeaba vom clama "școala reprezintă o prioritate națională" că sistemul va fi an de an alimentat cu acești copii/învățători sărăciți din cauza condițiilor în care Liceele pedagogice au subzistat. Cu speranța că voi fi întrebat să contribui, aștept semnale.
29 Ianuarie 2016, 05:03:28