Revista >> Decembrie 2015 - Ianuarie 2016 [Nr. 181] >> Contraeditorial

Perspectiva conectării României la economia creativă

Bogdan Marchidanu

29 Ianuarie 2016

Lumea este obişnuită cu repere economice precum produsul intern brut, venitul mediu pe cap de locuitor, sau cu comparaţii între sectoare de activitate (numite şi industrii prin păstrarea, nefericită în condiţiile actuale, a unei terminologii specifice secolului trecut). Ea este însă mai puţin obişnuită cu rezultate din sectoare economice şi activităţi umane creative, caracterizate de un grad ridicat de independenţă individuală. Iar când apar astfel de rezultate, uneori şocul este imens.

Este şi cazul unui recent studiu întocmit la nivel global de către firma de consultanţă Ernst & Young. Rezultatele acestui studiu arată că activitatea din cadrul unui grup de unsprezece sectoare creative, între care se numără arhitectura, creaţia de muzică şi de film, artele vizuale, dar şi creaţia de software şi arhitectura de proiecte IT, a generat la nivelul anului 2013 venituri de 2250 miliarde dolari americani, adică 3% din PIB-ul mondial, şi aproape 30 milioane locuri de muncă.

Asta înseamnă venituri mai mari decât veniturile globale din serviciile de telecomunicaţii sau decât PIB-ul unor ţări precum India. Mai înseamnă oferirea de locuri de muncă pentru 1% din populaţia activă a lumii. Adică mai mulţi angajaţi decât întreaga populaţie a unei ţări precum Coreea de Sud (26 milioane locuitori) sau decât populaţiile oraşelor Paris, New York şi Londra luate la un loc.

De ce sunt atât de importante rezultatele unui asemenea studiu, dincolo de statisticile simple? Răspunsul este oferit de caracteristicile forţei de muncă angajate în astfel de domenii. Mai precis, angajaţii din aceste domenii ies în evidenţă faţă de restul lumii prin afişarea unui număr de patru calităţi speciale.

Prima calitate este aceea a tinereţii. Activităţile creative contribuie în mod semnificativ la angajarea tinerilor. În Europa, domeniile creative angajau în anul 2013, în mod tradiţional, mai mulţi oameni cu vârste între 15 şi 29 de ani decât oricare alt sector (19,1% din numărul total de locuri de muncă în sectoarele CCI versus 18,6% în restul economiei). În Europa Centrală şi de Est, în medie, tinerii înseamnă cu 1,3% mai multe slujbe în economia creativă decât în cadrul economiei în ansamblul ei.

A doua calitate este dată de productivitatea ridicată. Slujbele din domeniile creative contribuie la PIB mai mult decât media pe ansamblul economiei. În China, de pildă, sectorul film şi televiziune a generat în anul 2011 o valoare adăugată per angajat cu 78% mai mare decât restul economiei, conform Oxford Economics. În Coreea de Sud, productivitatea angajaţilor din sectoarele film şi televiziune este de două ori mai mare decât media naţională.

A treia calitate este conferită de independenţă şi spiritul de întreprinzător. Domeniile creative au fost dintotdeauna fragmentate, iar activitatea creatoare a fost generată de afaceri mici şi chiar persoane fizice. Mai bine de jumătate (53%) din dezvoltatorii canadieni de jocuri pe computer spun că sunt operatori independenţi. În Statele Unite, artiştii au o probabilitate de 3,5 ori mai mare de a fi proprii lor patroni decât e cazul în restul economiei americane. Internetul, tehnologiile digitale şi călătoriile de masă au micşorat barierele de intrare, fapt care uşurează sarcina unui individ de a începe o afacere de natură creativă sau culturală, precum şi de a câştiga audienţă şi reputaţie globală.

În fine, a patra calitate specifică este reprezentată de nivelul ridicat de educaţie. Angajaţii din domeniile creative sunt, în mod tipic, mai educaţi decât media. În Brazilia, de pildă, astfel de angajaţi aveau, în anul 2010, cu 17% mai mulţi ani de instruire în spatele lor decât media per ansamblul naţional al forţei de muncă.

Cele de mai sus nu sunt altceva decât elemente de oportunitate şi pentru România, parte integrantă a Europei, şi pentru locuitorii acestei ţări, afectaţi masiv în ultimul deceniu de fenomenul de migraţie. Cu o condiţie: ca racordarea la "ţeava" economiei creative şi culturale europene să se facă şi la nivel guvernamental, nu doar privat.

Ce ar însemna o asemenea racordare? Şi aici statistica este elocventă. Europa înseamnă a doua piaţă creativă ca mărime, cu venituri de 709 miliarde USD (32% din veniturile globale totale) şi 7,7 milioane slujbe (26% din numărul total de locuri de muncă în domeniile creative la nivel global). Economia creativă din Europa, în ansamblul ei, este stimulată de un puternic suport public – care se manifestă cu intensitate variabilă de la ţară la ţară – prin intermediul achiziţiilor, stimulentelor financiare şi fiscale, subvenţiilor şi locurilor de muncă din sectorul public.